Legislația fiscală din România prevede numeroase modalități prin care societățile să beneficieze de facilități fiscale. Un exemplu de astfel de facilitate îl reprezintă stimulentele fiscale pentru activitățile de cercetare – dezvoltare.

Prevederi legale

Conform art. 20 din Codul fiscal, pentru activitățile de cercetare – dezvoltare, se acordă următoarele stimulente fiscale la calculul rezultatului fiscal:

„a) deducerea suplimentară la calculul rezultatului fiscal, în proporție de 50%, a cheltuielilor eligibile pentru aceste activități; deducerea suplimentară se calculează trimestrial/anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit dispozițiilor art. 31;

b) aplicarea metodei de amortizare accelerată și în cazul aparaturii și echipamentelor destinate activităților de cercetare-dezvoltare.”

Activitățile de cercetare – dezvoltare eligibile pentru acordarea stimulentelor menționate mai sus sunt detaliate în Ordinul nr. 1.056/4.435/2016 pentru aprobarea Normelor privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare – dezvoltare la calculul rezultatului fiscal (Ordinul nr. 1.056/4.435).

Prin urmare, la art. 4 din Ordinul nr. 1.056/4.435, sunt menționate condițiile ce trebuie să fie îndeplinite cumulativ pentru ca activitățile de cercetare – dezvoltare să fie eligibile:

„a) activitățile sunt cuprinse într-un proiect, care conține cel puținurmătoarele elemente: obiectivul stabilit, perioada de desfășurare, domeniul de cercetare-dezvoltare, sursele de finanțare, categoria rezultatului (de exemplu: studii, scheme, tehnologii, produse informatice, rețete și altele asemenea), caracterul inovativ (de exemplu, produs nou/modernizat, tehnologie nouă/modernizată, serviciu nou/modernizat);

b) activitățile sunt din categoriile activităților de cercetare aplicativă și/sau de dezvoltare tehnologică.”

În continuare la art. 4, sunt menționate și activitățile care „nu sunt considerate ca fiind de cercetare-dezvoltare:

1. cercetare în domeniul științelor sociale (incluzând științele economice, de management al afacerilor și științele comportamentale), arte sau relații umane;

2. programe curente de testare și analiză în scopul controlului calității sau cantității. Nu intră în această categorie activitățile de testare efectuate în vederea soluționării incertitudinilor științifice și tehnologice și a atingerii obiectivelor activităților de cercetare-dezvoltare (de exemplu, testarea rezultatelor intermediare sau a prototipurilor);

3. modificări de natură cromatică sau estetică asupra produselor, serviciilor ori proceselor existente, chiar dacă aceste modificări reprezintă îmbunătățiri;

4. cercetare operațională, cum sunt studiile de management sau de eficiență care sunt întreprinse înainte de începerea unei activități de cercetare sau de dezvoltare;

5. acțiuni de corectare în legătură cu deteriorări apărute în producția comercială a unui produs;

6. activități juridice și administrative în legătură cu aplicarea, brevetarea și soluționarea litigiilor legate de invenții și vânzarea sau brevetarea invențiilor;

7. activități, inclusiv design și inginerie în construcții, legate de construirea, reamplasarea, rearanjarea sau darea în funcțiune a instalațiilor ori a echipamentelor, altele decât instalațiile sau echipamentele care sunt folosite în totalitate și exclusiv în scopul desfășurării de către întreprindere a activităților de cercetare-dezvoltare;

8. studii de cercetare a pieței, de testare și dezvoltare a pieței, de promovare a vânzărilor sau de consum;

9. prospectarea, explorarea, sondarea ori producerea de minereuri, țiței sau gaze naturale;

10. activitățile comerciale și financiare necesare pentru cercetarea pieței, producția comercială sau distribuirea unui material, produs, aparat, proces, sistem ori serviciu care este nou sau îmbunătățit;

11. servicii administrative și de asistență generală (cum ar fi: transportul, depozitarea, curățarea, repararea, întreținerea și asigurarea securității) care nu sunt întreprinse în totalitate și exclusiv în legătură cu o activitate de cercetare-dezvoltare.”

Conform Ordinului nr. 1.056/4.435, stimulentele fiscale se acordă atât contribuabililor care valorifică în folos propriu rezultatul activităților de cercetare – dezvoltare, cât și celor care vând rezultatul cercetării sau îl utilizează în prestarea de servicii sau executarea de lucrări sau celor care exploatează dreptul de proprietate intelectuală.

Aspecte practice

Atunci când o societate este implicată într-un proiect de cercetare – dezvoltare și dorește să beneficieze de stimulentele fiscale prevăzute de legislația fiscală din România, trebuie să acorde o atenție deosebită asupra încadrării activității desfășurate la categoria activităților eligibile pentru acordarea facilității.

De exemplu, dacă activitatea desfășurată reprezintă o cercetare în scopul elaborării unor studii, modele de estimare a unor riscuri etc., în domeniul științelor sociale (economice), aceasta nu reprezintă o activitate eligibilă pentru acordarea stimulentelor fiscale.

O atenție sporită trebuie acordată activității de realizare a studiilor de cercetare de piață (indiferent de domeniul de activitate), întrucât acestea nu reprezintă activități eligibile pentru accesarea facilității fiscale.
Articol publicat prima oara pe Avocatnet.ro.