În practică pot exista situații în care serviciile de intermediere a activităților de negociere financiar-bancară primesc un tratament eronat din punct de vedere fiscal, fiind încadrate în categoria serviciilor scutite de TVA fără drept de deducere. Aceste situații se datorează, de cele mai multe ori, prevederilor contractuale ce sunt formulate în așa fel încât nu se detaliază concret natura serviciilor care, în esență, s-ar califica, mai degrabă, ca servicii de colectare și prelucrare a datelor, servicii de marketing, cercetare etc.

Prevederi legale

Din punctul de vedere al scutirii de TVA, conform art. 292, alin. (2), lit. a) din Codul fiscal, sunt scutite de TVA următoarele operațiuni de natură financiar-bancară:

„1. acordarea şi negocierea de credite, precum şi administrarea creditelor de către persoana care le acordă;

2. negocierea garanţiilor de credit ori a altor garanţii sau orice operaţiuni cu astfel de garanţii, precum şi administrarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul;

3. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanţelor;

4. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie, şi anume monede de aur, argint sau din alt metal ori bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes numismatic;

5. tranzacţii, inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în siguranţă, cu acţiuni, părţi sociale în societăţi comerciale sau asociaţii, obligaţiuni garantate şi alte instrumente financiare, cu excepţia documentelor care stabilesc drepturi asupra bunurilor;

6. administrarea de fonduri speciale de investiţii;”

Pentru a clarifica noțiunea de “negociere în operaţiuni financiar – bancare”, Normele metodologice aferente Codului fiscal precizează faptul că este considerată negociere în operațiuni financiar-bancare „asigurarea tuturor demersurilor necesare pentru ca cele două părţi direct implicate, respectiv clientul şi prestatorul de servicii financiar-bancare, să intre în relaţie contractuală. Simpla culegere, prelucrare a datelor şi furnizare a rezultatelor nu reprezintă negociere în operaţiuni financiar-bancare, aşa cum rezultă şi din decizia Curţii Europene de Justiţie în Cazul C235/2000 CSC”.

În acest sens, potrivit Deciziei în cazul Curții de Justiție a Uniunii Europene C-235/2000 CSC, în ceea ce privește negocierea în legătură cu instrumente financiare trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

  • scopul negocierii este de a face tot ceea ce este necesar pentru ca cele două părți implicate să încheie un contract, fără ca negociatorul să aibă un interes personal în termenii contractuali;
  • simpla culegere, prelucrare a datelor și furnizarea a rezultatului, nu reprezintă negociere.

Totodată, Normele metodologice dispun faptul că “serviciile externalizate aferente operațiunilor prevăzute la art. 292, alin. (2), lit. a) din Codul fiscal, precum serviciile de marketing, cercetare, serviciile juridice, serviciile de contabilitate și/sau audit nu se cuprind în sfera operațiunilor scutite de taxă”.

Aspecte practice

În practică, este foarte importantă determinarea corectă a tipului de serviciu prestat în baza prevederilor contractuale semnate cu partenerii.

Există situații în care societățile încadrează serviciile prestate în categoria serviciilor de intermediere a activităților de negociere financiar-bancară, cu toate că, la o analiză atentă a prevederilor contractuale serviciile prestate pot fi, în esență, servicii de promovare a produselor și serviciilor financiar-bancare și/sau servicii de culegere, prelucrare a datelor și transmitere a rezultatelor.

Astfel, societățile procedează la încadrarea eronată a acestor servicii în categoria celor scutite de TVA conform Codului fiscal.

În vederea aplicabilităţii scutirii de TVA pentru operaţiunile de negociere financiar-bancară este necesară o analiză de la caz la caz. În cadrul acestei analize, în plus față de revizuirea prevederilor cu privire la obiectul contractului, obligațiile părților și procedura de lucru pentru a identifica fluxul operațional al tranzacției, este important de analizat și prevederile contractuale cu privire la remunerație.

Atragem atenția asupra faptului că, în situația în care, potrivit prevederilor contractuale, societatea prestatoare este remunerată indiferent de rezultatul activității, respectiv indiferent dacă urmare a serviciilor prestate se aprobă sau nu dosarul de credit, serviciile realizate nu reprezintă servicii de negociere financiar-bancară scutite de TVA conform prevederilor Codului fiscal.

Prin urmare, în cazul contractelor încheiate dacă prevederile privind remunerația sunt stabilite în așa fel încât societatea prestatoare este remunerată numai dacă rezultatul activităţii se concretizează prin aprobarea unui dosar de credit, le sunt aplicabile prevederile privind scutirea de TVA.

În concluzie, este necesar ca orice înțelegere contractuală să prevadă clar situația de fapt și modul în care colaborarea se desfășoară, astfel încât să se elimine riscul de a aplica un regim de TVA eronat, care ar putea conduce (în cazul unui prestator din România) la stabilirea unor sume de TVA suplimentare și obligații accesorii.
Articol publicat prima oara pe Avocatnet.ro.