Când activele financiare nu mai sunt o resursă

În ultimii 10 ani, în special după apariția crizei economico-financiare au apărut schimbări substanțiale în politicile monetare ale marilor bănci centrale de pe Mapamond. După 2008, Trezoreria Statelor Unite a intensificat procesul de relaxare monetară și infuzie de capital, aceeași politică fiind adoptată, la câțiva ani distanță, și de Banca Centrală Europeană. Ca urmare a acestor măsuri, prețul capitalului a scăzut dramatic, de la 16% în 1980, la aproximativ 8% în 2008 și la 5% în 2015.

Din cauza acestei evoluții, capitalul financiar a ajuns să nu mai reprezinte cel mai semnificativ avantaj competitiv. În prezent importanța creativității și forței de muncă specializată este în creștere, concurând capitalul, pentru că generează o rată a profitului mai mare decât activele financiare. Inovarea și apariția unor noi bunuri și servicii specifice industriei IT pot conduce mai rapid la o rată ridicată a profitabilității decât acumularea de capital financiar. De aceea cred că în prezent e mult mai important ca atenția să fie concentrată asupra capitalului uman și nu asupra celui financiar.

Dacă în 1990 activele financiare erau 6,5 ori mai mari decât PIB-ul global, în prezent acest ecart a crescut semnificativ, activele financiare fiind de 10 ori mai mari decât GDP-ul mondial. Această evoluție ne arată modul în care s-au reflectat politicile de expansiune monetară în creșterea activelor financiare. Continuarea politicilor monetare laxe va permite creșteri economice importante, în special în țările emergente, cu o evoluție demografică spectaculoasă, care vor avea acces mai facil la capital.

În urma crizei și datorită ieftinirii capitalului valoarea de achiziție a companiilor a fost mult supraevaluată. După ce au fost achiziționate, aceste companii au fost restructurate și astfel profitabilitatea lor a crescut, fără că în paralel să se realizeze investiții semnificative în retehnologizare și dezvoltarea unor noi active productive. Pe de altă parte, capitalul ieftin a redus costul creditului, ceea ce a condus la creșterea profitabilității companiilor, ca urmare a cheltuielilor financiare scăzute. Astfel, în perioada crizei, s-a adâncit prăpastia dintre cei foarte bogați și cei săraci.

În Europa, Germania, țara cu cea mai performantă economie, a reușit să profite cel mai mult de criză, înregistrând creșteri semnificative, acumulând astfel excedente de cont curent însemnate. Politicile din Germania nu au favorizat însă și o creștere accelerată a consumului, acesta rămânând moderat, chiar mic dacă e raportat la populația și nivelul de trai din această țară.

“Începutul sfârșitului” politicii de expansiune monetară accentuată, ca urmare a deciziei FED de a majora dobânda de referință pentru dolarul american va conduce inevitabil în viitor, la apariția unei noi crize, care va afecta în primă fază companiile cele mai îndatorate. Valul se va propaga și în Europa, în special în Sud, în țările care au datorii mari: Grecia, Italia, Portugalia și Spania. Și de această dată Germania va fi cel mai bine pregătită pentru a înfrunta criza, având resurse care să îi permită achiziția de active cu discount aparținând companiilor intrate în dificultate. Având în vedere actualul context european, Germania își va consolida în continuare, și din punct de vedere economic, rolul de lider al Uniunii Europene.