DARIAN – evaluare & consultanţă

Există o clasificare poate simplistă dar actuală a statelor din punctul de vedere al atitudinii față de economie și investiții și anume: societăți care consumă și se îndatorează din care fac parte SUA și marea majoritate a statelor dezvoltate din UE și societăți care economisesc și investesc – categorie din care fac parte China și alte țări asiatice cu o puternică dezvoltare economică. Din păcate în ultimul deceniu, cu accent pe ultimii ani, o dată cu intrarea în spațiul economic al UE, România face parte tot mai pregnant din prima categorie, astfel că datoria sa publică și privată depășește astăzi 85 mld. Euro cu tendință accentuată de creștere.

Cu profilul pe care îl are azi România, fără resurse materiale sau active valoroase de vândut, va trebui să-și plătească datoria angajată în cea mai mare parte din impozitarea muncii – care din păcate nu este de o mare productivitate. Mulți din românii capabili și cu putere de muncă trăiesc în afara țării, unde în multe cazuri lucrează sub nivelul de calificare și câștigă numai din munca excesivă. O altă categorie sunt persoanele cu calificare înaltă sau tineri ce absolvesc facultăți renumite în vest și nu se mai întorc pentru că aici nu au ofertă de muncă pe măsură și nu-și pot fructifica motivant potențialul. Aceștia din urmă ar fi putut constitui scheletul forței de muncă înalt calificate cu mare productivitate pe care să stea povara datoriei.

Din păcate, așa cum se prezintă azi societatea românească în care comunități întregi – multe milioane de persoane – sunt asistate social sau au o calificare precară sau un redus „dor de muncă”, viitorul nu se prezintă prea roz. Acum întregul efort al taxelor pentru susținerea statului stă pe din ce în ce mai puțini români, întreprinzători sau angajați în firme private care sunt astfel nu numai la capătul puterii ci și puternic demotivați.

Sacrificiile care vor trebui făcute pentru depășirea crizei trebuie împărțite echitabil între toate categoriile sociale. Cei ce produc plus valoare și pensionarii care au cotizat cinstit și au pensii scăzute și puținii bugetari care își mai fac conștiincioși datoria pe salarii din ce în ce mai mici. Nu vom putea depăși situația actuală fără solidaritate socială și motivația unui viitor mai bun.

În legătură cu valoarea proprietăților imobiliare, acestea continuă să fie pe un trend descendent până în momentul în care se va depăși punctul critic de creștere a creditelor neperformante. Prețurile se vor stabiliza la un nivel sustenabil, în concordanță cu veniturile, productivitatea muncii și capacitatea de economisire. Aceasta din urmă o apreciez ca limitată, cel puțin pe termen mediu din cauza motivelor enunțate mai sus.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară datorii, română, taxe

Goana disperată după bani a Ministerului de Finanţe va avea, în mod sigur, efecte perverse de proporţii şi nu va reuşi decât în mică măsură să stingă foamea de finanţare, gurile flămânde ale birocraţiei bugetare.

Dincolo de erorile grosolane de viziune, lipsurile şi nepriceperea în organizarea şi managementul sistemului de impozitare, ce caracterizează ultimele două decenii, vor rămâne probleme de nerezolvat ce vor impune în final o reformă radicală şi o modernizare a tuturor sistemelor de impozite. Aceasta reformă inevitabilă se va referi la impozitele asupra muncii vii, cele asupra proprietăţii imobiliare şi bunurilor, a taxelor pe circulaţia mărfurilor sau a câştigurilor de capital.

Aş dori să prezint în cele ce urmează, una din erori şi repercursiunile acesteia pe termen lung, cu un exemplu din istorie. Citeam, nu cu mult timp în urmă, o carte a d-lui Paleologu despre familiile boiereşti, care prezenta o situaţie din secolul XV-XVI din Valahia. Ţăranii munteni liberi (vecini), au fost obligaţi din cauza sistemului fiscal înrobitor al statului din acea vreme, să-şi vândă proprietăţile imobiliare şi terenul boierilor, devenind astfel legaţi – moşneni. Acest fenomen era urmare a faptului că aceştia din urmă beneficiau de un sistem fiscal mai avantajos, agonisind astfel averi imobiliare importante – sate întregi. Această concetrare a averilor funciare în mâna boierilor a avut ca efect nu numai sărăcirea locuitorilor satelor în primă instanţă, ci şi scăderea coeziunii şi a forţei militare şi politice a statului de la acea vreme. Cred că acest exemplu edificator de armonizare fiscală se va replica şi azi – cei bogaţi şi cu averi imobiliare semnificative vor avea posibilitatea şi mijloacele să se îmbogăţească în continuare, să-şi optimizeze fiscal nivelul impozitelor, cum e normal. Iar ceilalţi, cu posibilităţi mai reduse – tinerii în mod special, vor plăti factura incompetenţei autorităţilor, şi vor uza de dreptul fundamental al oamenilor de a trăi într-o ţară bine administrată şi care are respect faţă de drepturile lor, şi asta mai ales acum, în plină eră a globalizării.

Ca rezultat, România va fi mai slabă, coeziunea socială mai scăzută şi se va aşeza confortabil fără concurenţă pe ultimul loc între ţările UE ca nivel de viaţă şi civilizaţie.

Singura şansă – după părerea mea, – şi care ar fi bine să se întâmple în perspectiva imediată, ar fi ca unul din efectele crizei financiare să fie consolidarea şi uniformizarea sistemelor fiscale europene, când probabil vom ajunge la un nivel de impozitare sustenabil, transparent şi echitabil pe tot teritoriul comunităţii şi vom putea profita astfel şi noi, românii, de efectele lui.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară, impozite, română, taxe

Situația economică a României devine din ce în ce mai dramatică, iar următoarele 6-12 luni vor face distrugeri de dimensiunea unui uragan atât în nivelul de trai al populației cât și în bilanțurile societăților comerciale.

Imposibilitatea de a echilibra deficitul bugetar prin măsuri decente, de limitare a cheltuielilor, face ca guvernul să ia decizii de criză cu efecte negative greu de anticipat pe viitor. Una din aceste decizii este suprataxarea, practic accizarea deținătorilor de mai multe proprietăți imobiliare. Sistemul de impozitare al proprietăților imobiliare din România este evident deficitar, are o bază empirică, trebuie modernizat și pus în concordanță cu valoarea de piață a acestora, acesta fiind unul din aspectele pe care le-am semnalat de mai multe ori încă de acum câțiva ani. Dar de aici până la a descuraja prin accize pe deținătorii de mai multe proprietăți, investitorii imobiliari, care au economisit sau împrumutat și investit pentru confortul și siguranța lor economică, e o cale lungă. Cum putem vorbi de sprijinirea industriei imobiliare sau încurajarea ei când se iau aceste măsuri prociclice cu efecte devastatoare pe termen lung?

Prin aceste politici fiscale se încurajează din nou consumul imediat și creditul de nevoi personale și nu investițiile pe termen lung ce ar trebui să constituie evoluția normală în dezvoltarea unei societăți moderne. Evident investitorii luând act de această situație vor lua deciziile adecvate iar nivelul încasărilor la buget nu va fi cel scontat. Piața chiriilor ar trebui încurajată în condițiile mobilității crescute a populației impuse de legile economiei de piață și care nu se poate dezvolta fără investitori imobiliari. Impozitele din chirii ar trebui să constituie un suport important pentru bugetul comunităților locale și o sursă de investiții pentru urbanizarea terenurilor creând condiții pentru dezvoltări imobiliare viitoare.

Şi acum câteva precizări asupra evoluției crizei cu care ne confruntăm: dacă în anii ’90 dificultățile economice au surprins populația la un grad de îndatorare scăzut, acum va face ravagii în familiile din România puternic îndatorate, iar dacă sistemul bancar a făcut cu brio față încercărilor din anul trecut și a temporizat, preluând șocul creditelor neperformante, nu putem spune același lucru în 2010 și 2011, care vor fi adevăratele pietre de încercare.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară accize, impozite, taxe