DARIAN – evaluare & consultanţă

Opinia mea este că, după 2 ani de scăderi semnificative ale PIB-ului, ne apropiem de sfârșitul crizei economice spre sfârșitul acestui an, datorată în special revenirii economiei globale (sper să nu ne înșelăm, fiindcă aceeași așteptare o aveam și la începutul lui 2010).

Doi au fost factorii interni care au făcut posibil acest lucru:

• puternica restructurare a sectorului privat din anii 2009-2010, ce a avut însă ca efect negativ dispariția de pe piață a unui număr mare de IMM-uri, fenomen ce va continua și în 2011. Restructurarea a înseamnat însă reajustarea costurilor, a prețurilor și uneori falimentul și dispariția companiilor neprofitabile, dar și o adaptare la modele de business mai sustenabile, acestea fiind conotațiile pozitive.

• restructurarea sistemului bugetar, care deși făcută târziu și cu timiditate, își va arăta în sfârșit roadele. Efectele pozitive pot fi susținute și de o disciplină bugetară severă, însoțită de degajarea unor sume importante în investiții pentru infrastructură și cofinanțare a proiectelor cu bani europeni.

Nu trebuie să ne așteptăm ca în a doua parte a acestui an să simțim o scădere a presiunii pentru companii, mai ales că vom asista în viitorul previzibil la două efecte negative, ambele putând fi accentuate de posibile derapaje ale crizei datoriilor suverane din zona euro:

• accentuarea fiscalității datorită presiunii puse de plata datoriei externe care a crescut spectaculos în ultimii 2 ani;

• așteptata creștere a dobânzii de referință EURIBOR datorată depășirii crizei financiare de către economia europeană.

Creșterea economică așteptată în România, de peste 1%, este sub posibilități în special datorită scăderii dramatice a consumului, care va crește cu dificultate, fiind cauza principală a unei reveniri lente și de durată a economiei românești.

Creditarea va începe să crească odată cu consolidarea economiei, scăderea șomajului și inevitabilele lichidări de credite neperformante pe care le vor face în primul rând băncile mai mici cu portofolii precare. Oricum, consolidarea sistemului bancar românesc este inevitabilă.

Industria imobiliară își va reveni treptat, deși construcțiile, cu excepția celor din infrastructură, vor suferi în continuare din cauza lipsei de proiecte. Efectele pozitive vor fi sesizabile începând cu 2012.

Despre piața imobiliară apreciez că în următoarele 6 luni vom asista la scăderi în continuare, înainte de atingerea pragului cel mai de jos, în special pentru activele cele mai depreciate economic și funcțional, respectiv de calitate mai scăzută. Cu această afirmație vreau să temperez opiniile ultra-optimiste ale unor analiști, care au văzut deja o creștere a prețurilor imobiliarelor la începutul acestui an.

Relansarea pieței imobiliare va fi resimțită în 2012 dar nivele de creștere comparabile cu cele din perioada 2006-2008 nu cred că vor mai fi atinse decât într-un orizont greu predictibil.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, REV, FRICS

Criza financiară, Piaţa imobiliară română

Acum, la sfârșit de an, se fac retrospective dar mai ales previziuni despre ce se va întâmpla în industria și piața imobiliară în general. După un an 2010 dificil și, din păcate, care nu ne-a adus revirimentul economic așteptat, din cauze ce nu țin de industrie, mă aștept la un an 2011 cel puțin la fel de dificil, în special în primul semestru. Apreciez că ne vom confrunta cu o explozie a creditelor imobiliare neperformante, ce va crea tensiuni și efecte negative asupra sectorului bancar și imobiliar. Criza financiară prelungită, epuizarea tuturor mijloacelor normale avute la dispoziție de finanțatori sau dezvoltatorii imobiliari, conduc la căutarea altor soluții.

Încerc să prezint una dintre posibilitățile de rezolvare a blocajului apărut în derularea creditelor imobiliare, în special pentru cele neperformante. În multe situații, valorile proprităților rezidențiale, achiziționate în cel mai înalt moment al bubble-ului, nu vor mai fi atinse în următorii 2-3 ani sau, poate pentru unele, niciodată la valoarea nominală consolidată în euro. De asemenea, veniturile celor care le-au achiziționat în speranța lipsită de realism că vor câștiga în fiecare an mai mult fără legătură cu productivitatea muncii lor, nu vor reveni curând la niveluri acceptabile sau care să permită achitarea în continuare a ratelor contractului de credit.

După o analiză fundamentată a acestor situații, cred că finanțatorii vor trebui să apeleze la decizii de “write-down” a valorii acestor credite și să încerce să renegocieze contractele la un asemenea nivel încât debitorul să poată continua să plătească rate diminuate, dar în concordanță cu veniturile reale pe care le poate avea, păstrând în continuare proprietatea. Alternativa ar fi vânzarea forțată cu valori de recuperare foarte mici, posibil la 20-30% din valoarea creditelor inițiale și asta datorită în principal lipsei finanțării. Consider că o operațiune de acest fel, cu un nivel de scădere variabil a acestor valori  până la 25-30%, adaptate la nivelul actual al pieței imobiliare și în concordanță cu situația specifică a fiecărui debitor, locația și calitatea proprietății, ar fi o soluție mai avantajoasă pentru finanțatori, ca să nu mai vorbim de evitarea unor situații sociale neplăcute, conflicte juridice și pierderi de imagine. Aceasta ar putea fi o soluție la care să fie utilizată și instituția medierii, având în vedere și contextul legislativ actual.

Oricum, eșecul acestor credite neperformante va trebui asumat și împărțit între cei doi actori ai contractului de finanțare, creditor-debitor, într-o marjă cât mai echilibrată.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară română

Există o clasificare poate simplistă dar actuală a statelor din punctul de vedere al atitudinii față de economie și investiții și anume: societăți care consumă și se îndatorează din care fac parte SUA și marea majoritate a statelor dezvoltate din UE și societăți care economisesc și investesc – categorie din care fac parte China și alte țări asiatice cu o puternică dezvoltare economică. Din păcate în ultimul deceniu, cu accent pe ultimii ani, o dată cu intrarea în spațiul economic al UE, România face parte tot mai pregnant din prima categorie, astfel că datoria sa publică și privată depășește astăzi 85 mld. Euro cu tendință accentuată de creștere.

Cu profilul pe care îl are azi România, fără resurse materiale sau active valoroase de vândut, va trebui să-și plătească datoria angajată în cea mai mare parte din impozitarea muncii – care din păcate nu este de o mare productivitate. Mulți din românii capabili și cu putere de muncă trăiesc în afara țării, unde în multe cazuri lucrează sub nivelul de calificare și câștigă numai din munca excesivă. O altă categorie sunt persoanele cu calificare înaltă sau tineri ce absolvesc facultăți renumite în vest și nu se mai întorc pentru că aici nu au ofertă de muncă pe măsură și nu-și pot fructifica motivant potențialul. Aceștia din urmă ar fi putut constitui scheletul forței de muncă înalt calificate cu mare productivitate pe care să stea povara datoriei.

Din păcate, așa cum se prezintă azi societatea românească în care comunități întregi – multe milioane de persoane – sunt asistate social sau au o calificare precară sau un redus „dor de muncă”, viitorul nu se prezintă prea roz. Acum întregul efort al taxelor pentru susținerea statului stă pe din ce în ce mai puțini români, întreprinzători sau angajați în firme private care sunt astfel nu numai la capătul puterii ci și puternic demotivați.

Sacrificiile care vor trebui făcute pentru depășirea crizei trebuie împărțite echitabil între toate categoriile sociale. Cei ce produc plus valoare și pensionarii care au cotizat cinstit și au pensii scăzute și puținii bugetari care își mai fac conștiincioși datoria pe salarii din ce în ce mai mici. Nu vom putea depăși situația actuală fără solidaritate socială și motivația unui viitor mai bun.

În legătură cu valoarea proprietăților imobiliare, acestea continuă să fie pe un trend descendent până în momentul în care se va depăși punctul critic de creștere a creditelor neperformante. Prețurile se vor stabiliza la un nivel sustenabil, în concordanță cu veniturile, productivitatea muncii și capacitatea de economisire. Aceasta din urmă o apreciez ca limitată, cel puțin pe termen mediu din cauza motivelor enunțate mai sus.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară datorii, română, taxe

Goana disperată după bani a Ministerului de Finanţe va avea, în mod sigur, efecte perverse de proporţii şi nu va reuşi decât în mică măsură să stingă foamea de finanţare, gurile flămânde ale birocraţiei bugetare.

Dincolo de erorile grosolane de viziune, lipsurile şi nepriceperea în organizarea şi managementul sistemului de impozitare, ce caracterizează ultimele două decenii, vor rămâne probleme de nerezolvat ce vor impune în final o reformă radicală şi o modernizare a tuturor sistemelor de impozite. Aceasta reformă inevitabilă se va referi la impozitele asupra muncii vii, cele asupra proprietăţii imobiliare şi bunurilor, a taxelor pe circulaţia mărfurilor sau a câştigurilor de capital.

Aş dori să prezint în cele ce urmează, una din erori şi repercursiunile acesteia pe termen lung, cu un exemplu din istorie. Citeam, nu cu mult timp în urmă, o carte a d-lui Paleologu despre familiile boiereşti, care prezenta o situaţie din secolul XV-XVI din Valahia. Ţăranii munteni liberi (vecini), au fost obligaţi din cauza sistemului fiscal înrobitor al statului din acea vreme, să-şi vândă proprietăţile imobiliare şi terenul boierilor, devenind astfel legaţi – moşneni. Acest fenomen era urmare a faptului că aceştia din urmă beneficiau de un sistem fiscal mai avantajos, agonisind astfel averi imobiliare importante – sate întregi. Această concetrare a averilor funciare în mâna boierilor a avut ca efect nu numai sărăcirea locuitorilor satelor în primă instanţă, ci şi scăderea coeziunii şi a forţei militare şi politice a statului de la acea vreme. Cred că acest exemplu edificator de armonizare fiscală se va replica şi azi – cei bogaţi şi cu averi imobiliare semnificative vor avea posibilitatea şi mijloacele să se îmbogăţească în continuare, să-şi optimizeze fiscal nivelul impozitelor, cum e normal. Iar ceilalţi, cu posibilităţi mai reduse – tinerii în mod special, vor plăti factura incompetenţei autorităţilor, şi vor uza de dreptul fundamental al oamenilor de a trăi într-o ţară bine administrată şi care are respect faţă de drepturile lor, şi asta mai ales acum, în plină eră a globalizării.

Ca rezultat, România va fi mai slabă, coeziunea socială mai scăzută şi se va aşeza confortabil fără concurenţă pe ultimul loc între ţările UE ca nivel de viaţă şi civilizaţie.

Singura şansă – după părerea mea, – şi care ar fi bine să se întâmple în perspectiva imediată, ar fi ca unul din efectele crizei financiare să fie consolidarea şi uniformizarea sistemelor fiscale europene, când probabil vom ajunge la un nivel de impozitare sustenabil, transparent şi echitabil pe tot teritoriul comunităţii şi vom putea profita astfel şi noi, românii, de efectele lui.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară, impozite, română, taxe

În sfârșit, după o întârziere de ani buni și numai la inițiativa BNR, a apărut primul indice imobiliar în România. Poate și datorită situației de azi și a întârzierii, dar mai cu seamă din cauza lipsei totale de transparență a pieței imobiliare și a acestei industrii în general, așteptările au fost foarte mari. Inițial, publicul și mass-media au înțeles că aceasta va da informații foarte exacte și corecte, că va rezolva în mare parte lipsa transparenței în ceea ce privește prețurile pe care un cineva se poate aștepta să le plătească pentru o proprietate, ori, în general, nu acesta este rolul unui indice. Indicele pieței nu este un „calculator de prețuri”, ci un indicator de trend.

INS, cel care a prelucrat după metode științifice informațiile colectate de la birourile notariale, a furnizat cei 3 indici (total apartamente, total clădiri individuale și cel național) care se înscriu în tendința de evoluție a pieței imobiliare.

Trebuie înțeles de la început că piața imobiliară este o colecție de bunuri foarte diferite în esență și particularități, nu este o piață eficientă. Practic, pentru o analiza statistică a ei se impun criterii și abordări pentru fiecare categorie de spețe în parte, care este o activitate laborioasă, cere specialiști și nu cade în sarcina INS.

Spre exemplu, localizarea proprietății, unul dintre factorii cei mai importanți atunci când vorbim de valoarea de piață, este comasat în indicele INS în doar două categorii: capitală/provincie. Această comasare acționează și in ceea ce privește alte caracteristici ale proprietății cu influență directă asupra valorii acesteia, invalidând automat orice încercare de a estima prețul unei anumite proprietăți. Ca și indicator de evoluție în ansamblu al pieței, consider însă că indicele imobiliar își atinge scopul.

În ceea ce privește realitatea procentelor comunicate, trebuie menționat că s-a ales metodologia calculării unui indice de tip Laspeyres, care indica de obicei variatii mai domoale ale preturilor (versus indicele de tip Paasche), fapt ce poate explicita într-o oarecare măsură variațiile de sub 5 procente pe care le-a publicat INS. În opinia mea, vom vedea până la sfârșitul anului în curs scăderi de prețuri poate de zeci de procente, în funcție de caz.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Piaţa imobiliară BNR, indicele imobiliar, Laspeyres, Paasche, piața imobiliară, română

Odată cu afundarea tot mai adânc în criză, peste 700.000 de români au ajuns să aibă datorii în credite neperformante de aproape 1 mld. Euro, adică 40% din totalul restanțelor la credite (2,5 mld.).

Acesta este unul din cele mai îngrijorătoare semnale, care, alături de măsurile de austeritate fără precedent propuse de guvern și care au șanse mici să-și atingă ținta sunt cele mai proaste vești din această lună, cu implicații deosebite în creditare și respectiv piața rezidențială.

Creșterea alarmantă a creditelor neperformante, care pe fondul crizei se va accentua în următoarele 6-12 luni, va pune băncile în situații delicate, îndepărtând cu cel puțin 1 an momentul atât de așteptat al relansării creditării – ce tocmai a fost ratat.

Azi, chiar dacă dobânzile au scăzut puternic ajungând la nivelul anului 2007, tot mai puțini clienți se încumetă să achiziționeze locuințe cu credit ipotecar. Nici „Prima casă 2” nu o duce mai bine deoarece sunt tot mai puțini cei ce se califică în condițiile actuale, având în vedere și nivelul prețurilor pentru multe din dezvoltările imobiliare rezidențiale aflate pe piață versus veniturile celor ce doresc să le achiziționeze.

Discrepanța între cererea solvabilă și oferta competitivă este azi foarte mare și ține blocate tranzacțiile.

Una din posibilitățile de ieșire din această criză ar fi relansarea cererii solvabile. Așa cum guvernul a luat decizia de a sprijini prin programul “Rabla” industria auto, ar trebui luate măsuri mai eficiente de relansare a industriei de construcții care poate să aibă un rol important și în relansarea PIB pe baze sănătoase.

Deciziile care ar trebui luate ar fi de a găsi soluții financiare, surse de bani pentru investițiile în infrastructură și plata datoriilor către firmele de construcții pentru ca acestea să revină pe linia de plutire.

Îmbunătățirea programului „Prima casă” prin eliminarea plafonului de 60 000 euro care influențează și menține încă valorile sus, precum și oferirea celor ce achiziționează subvenționări de dobânzi, termene de grație, etc., sursa ar putea fi banii obținuți din impozitarea suplimentară a proprietăților, ce trebuie să fie dirijați tot spre sectorul rezidențial pentru a-l relansa – nu spre consum.

Dacă ar trebui să răspund la întrebarea „De unde avem bani pentru toate acestea?”, aș spune: „Statul, prin diferite ministere și instituții, mai administrează prost și clientelar companii din sectorul energetic de pildă, sau deține participații semnificative, care ar fi atractive la privatizare și ar crea surse pentru o relansare economică bine gândită și pe baze sănătoase.”

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară bănci, credite, criză, criza financiară, Prima Casă, Rabla, română

Au apărut din nou și vor fi nelipsite în cele ce urmează discuții contradictorii între analiști, dezvoltatori, investitori, chiar și ziariști, în legătură cu situația pieței imobiliare și în special cu prețul de tranzacționare al proprietăților.
Există câteva site-uri imobiliare foarte vizitate cu multe oferte de proprietăți care fac analize și chiar un indice imobiliar pentru București – care în multe situații se bat cap în cap.
Motivul îl constituie faptul că majoritatea au la bază informații insuficient verificate, și în cvasitotalitatea lor bazate pe oferte. Ofertele sunt susținute în primul rând de interesele și dorința vânzătorului, fiind puternic influențate în această perioadă de criză de datele pozitive prezentate de autorități în prima parte a anului 2010, de exemplu, și nu de preturile de tranzacționare reale de pe piață, așa cum ar fi normal, prețuri care reflectă raportul existent dintre cerere și ofertă în acel moment. Acest lucru are o cauză cronică în lipsa de transparență a industriei imobiliare și numărul limitat de analiști independenți și profesioniști.
Cum datele apărute recent cu privire la numărul tranzacțiilor, situația creditelor neperformante și în special cele cu privire la situația economică sunt sumbre, afirmații de genul „prețul proprietăților imobiliare din orașul X au crescut cu 5%” sunt lipsite de profesionalism, iar cei ce le fac sau promovează dau dovadă de carențe etice.
Cum piața imobiliară este una relativ ineficientă, cu decalaj semnificativ între cerere și ofertă iar proprietățile au caracteristici unice, a face medii pe zone și localități sau apel numai la oferte de vânzare în analize conduce la erori semnificative și în multe cazuri la dezinformare. Inițiativa BNR de a face împreună cu INSSE și notarii un indice imobiliar este un prim pas lăudabil și deschide calea transparenței pieței, dar nu va fi un panaceu. Soluția este de a lua modelul țărilor dezvoltate astfel ca toate instituțiile implicate ce au la dispoziție date să le furnizeze transparent iar consultanții imobiliari să-și bazeze analizele pe informații clare, corecte și obiective obținute numai din tranzacții cu proprietăți.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară industria imobiliară, investitii, investitori, română

E un subiect „tabu” pe care l-am abordat de mai multe ori în ultimii 2-3 ani, dar nu a trezit interesul meritat, poate și pentru că nu e foarte plăcut să vorbești despre impozite.
Dificultățile bugetare cu care ne confruntăm și care conduc la decizii aberante cum ar fi reducerea dramatică și fără discernământ a pensiilor, și-ar putea găsi soluții în altă zonă decât a majorării cvasi-inevitabile a cotei unice și a TVA, și anume în impozitarea pe baze realiste și raționale ale proprietății.

Nu există societate dezvoltată cu principii de piață și respect față de proprietatea privată care să nu impoziteze proprietățile imobiliare în concordanță cu valoarea de piață a acestora.
În România există azi 2 discrepanțe majore în impozitarea proprietăților în afară de nivelul foarte scăzut al acestuia și anume:

• o bază de impozitare stabilită pe căi empirice și egalitariste ce produce inechitate;
• o diferențiere exagerată a impozitelor pentru aceeași proprietate dacă este deținută de o persoană fizică sau una juridică.

O soluție echitabilă ar fi decizia Ministerului de Finanțe de a schimba sistemul de impozitare (respectiv baza de impozit) plecând de la valoarea de piață a proprietății. Deși este un proces complex ce necesită voință, timp, efort și costuri, ar rezolva multe din problemele bugetare și ar crea bune premize în alinierea corectă în piața imobiliară a valorii de impozitare a proprietăților.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară, impozite, proprietăți, română, TVA

Chiar în aceste zile când viitorul economiei și industriei imobiliare pare sumbru, e bine să examinăm și o viziune și aspecte mai optimiste ale viitorului care va beneficia inerent de efecte pozitive ale crizei pe care o suportăm cu toții.
Deși s-a evitat în ultimul moment o creștere a impozitelor greu de suportat de economia privată sigur măsurile luate acum nu vor avea efectul pe deplin scontat. Azi s-a preferat curba de sacrificiu asupra personalul bugetar și în special pe pensionari, dar o creștere a impozitelor nu poate fi amânată în viitorul apropiat. Încercându-se totuși ca măsura să fie prociclică, luată în momentul apariției semnelor de revigorare economică.
Din aceste motive, nu numai că anul 2010 este compromis, în ceea ce privește relansarea, dar este în pericol și 2011 dacă este să vorbim de perspectivele industriei imobiliare.
Reașezarea prețurilor la un nivel în concordanță cu cererea solvabilă în scădere dramatică va continua și în perioada următoare.
Revenind la un mesaj optimist, să vedem care ar putea fi aspectele pozitive generate de criză pentru industria imobiliară:

• Creșterea pretențiilor și înțelegerea mai bună a ceea ce înseamnă o proprietate de calitate pentru cei ce achiziționează proprietăți
• Înțelegerea aspectelor legate de finanțare, condițiile, costurile acesteia și nu în ultimul rând transparența informațiilor
• Presiuni pe creșterea calității serviciilor și a standardelor consultanților imobiliari și financiari
• Creșterea transparenței pieței imobiliare, în special cu privire la valoarea reală a proprietăților tranzacționate care vor reduce din caracterul speculativ al anilor trecuți
• Creșterea calității produselor imobiliare și un raport preț-calitate în concordanță cu segmentele de piață respective
• Scăderea semnificativă a prețurilor terenurilor cu influență majoră în prețul final pe metru pătrat

Concurența între dezvoltatorii consacrați și între firme de construcții serioase care va avea ca efect curățarea pieței de amatori și speculanți
Scăderea semnificativă a marjei de profit a tuturor participanților din industria imobiliară
La primele semne ale revenirii economice care ne-o dorim cât mai grabnică, probabil în 2011, piața și dezvoltările imobiliare vor pleca pe un nou drum, de pe alte niveluri ale costului construcțiilor, ale terenului și a forței de muncă, la o altă calitate, făcând dovada maturizării industriei imobiliare românești.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară criză, criza financiară, industria imobiliară, română

Aș dori să fac câteva aprecieri despre evoluția apartamentelor vechi de 30-40 de ani, edificate în perioada comunistă, care constituie și azi baza locativă cea mai importantă în multe din marile orașe ale țării.
Majoritatea au fost construite între anii ’65 – ’80 în așa-zisa perioadă prosperă a socialismului, făcând față exploziei demografice și industrializării forțate din acea perioadă. Acestea au fost în anii ’90 cumpărate la prețuri modice de chiriași care nu au făcut investiții semnificative în modernizare, unii revânzându-le cu un profit exorbitant.
Dacă din punct de vedere al structurii de rezistență (cu excepția Bucureștiului) – vezi cutremur – majoritatea încă sunt corespunzătoare, d.p.d.v al finisajelor și în special al instalațiilor și sistemului de izolare termică, ele sunt foarte deficitare, necesitând investiții semnificative pentru reabilitare, puțin probabile la costurile finanțării de azi.
În România, în ultimii 20 de ani nu s-a făcut nici o investiție semnificativă în domeniul îmbunătățirii randamentelor centralelor termice de cartier (co-generare) sau izolării termice a locuințelor preferându-se soluția mult mai simplă la prima vedere dar dezavantajoasă economic al subvențiilor de-a valma fără a se ține seama de nivelul veniturilor beneficiarilor.
Criza profundă în care ne aflăm ce va duce la tăierea inerentă a acestor subvenții și ne va face să ne confruntăm cu probleme serioase în ceea ce privește costul de întreținere al apartamentelor, având în vedere că, în foarte multe situații, sunt locuite de persoane în vârstă cu pensii și posibilități materiale scăzute. În această situație posibilitatea unor investiții în modernizare este puțin probabilă.
Mă aștept ca în această iarnă, multe din familiile ce locuiesc în aceste apartamente să aibă dificultăți serioase și restanțe în plata întreținerii.
Deprecierile importante, fie fizice (uzura, lipsa reparațiilor curente și capitale), fie funcționale – lipsa confortului termic și costuri mari de întreținere vor face ca valoarea acestor locuințe să scadă dramatic în următoarea perioadă, efect amplificat și de scăderea accentuată a puterii de cumpărare a populației.
Din păcate, multe apartamente din cartierele vechi în special, cele din periferii nu foarte bine locate sau cartierele muncitorești, având acest stigmat, se vor degrada semnificativ din motivele enunțate.
Ar fi posibil ca, în perioada următorului an, în perspectiva adâncirii crizei valoarea acestora să mai scadă încă cu procente însemnate, 20-25% ajungând la prețuri de 500-700 euro/mp, același nivel cu cele noi, construite în zonele periferice adiacente orașelor.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară apartamente, criză, criza financiară, industria imobiliară, română