Criză și recuperare
România traversează criza financiară și economică mondială într-un mod atipic. Măsurile de redresare și prevenție a economiei românești au fost luate ori cu întârziere, ori în mod neechitabil, preferându-se protejarea veniturilor din sectorul bugetar în defavoarea clară a celui privat, povara fiind pusă în acest fel pe acest sector și salariați. Ca mai întotdeauna în România, măsurile guvernamentale au vizat rezolvarea pe termen scurt a problemelor, fără viziune pe termen lung. Ca urmare, mediul privat a suferit o lovitură serioasă (numărul de firme închise în 2009 a fost cu 1.500% mai mare decât în 2008), rata șomajului a urcat spectaculos și își menține rata de creștere, investițiile în infrastructură, soluție pentru ieșirea din criză, au fost sporadice și în cea mai mare parte nesemnificative. Firmele se confruntă cu lipsa de finanțare. Costul creditului și reducerea consumului, în special nealimentar.
Datoria publică a României a explodat pe parcursul anului 2009 pe fondul incapacității bugetului de stat de a acoperi cheltuielile curente, se preconizează a ajunge în 2010 la 33% din PIB. Programele de minimizare a efectelor crizei (vezi Prima Casă pe imobiliar) au reușit, prin modul haotic în care au fost anunțate și implementate, să lase o imagine a unui stat incapabil să-și gestioneze corect resursele pentru a face față crizei, instabil și demn de puțină încredere cu repercusiune asupra evoluției în viitor. Oportunitățile naționale rămân încă ne-exploatate.
Industria imobiliară, care s-a bucurat de efectele bubble-ului (venituri pentru firme și salariați) a fost puternic afectată de criza financiară, sectorul resimțind cel mai puternic criza.
Recuperarea economică va fi lungă (3-5 ani), cu costuri mari în ceea ce privește nivelul taxelor și impozitelor asupra firmelor profitabile și în special asupra veniturilor angajaților, vezi taxare micro-întreprinderi și alte impozite ce vor veni.
Intrarea în insolvență a marilor dezvoltatori imobiliari și a unor retaileri de rețea au adus fluctuații de piață, blocând bani din circuitul bancar și cel al furnizorilor. În paralel, tot mai multe companii apelează la insolvența voluntară ca mijloc de protecție în fața creditorilor.
România a trecut de la creșteri economice de peste 6-7% în ultimii trei ani la o scădere brutală de peste 7% în 2009. La începutul anului, Guvernul încă miza nerealist pe o creștere economică de 2%, care nu s-a materializat.
Rata șomajului a galopat pe parcursul lui 2009 și creșterea va continua și în 2010. Cei peste 750.000 de oameni care au intrat sau urmează să intre în șomaj în perioada următoare cheltuie mai puțin și s-ar putea să întâmpine dificultăți la plata ratelor. Șomajul inevitabil și în zona bugetară cu salarii mari și credite pe măsura va influența puternic expunerea băncilor și rezultatele acestora. Chiar la sfârșitul anului 2009 nivelul creditelor neperformante a ajuns la peste 14% din total, la un nivel de aproximativ 2 miliarde euro, cu precădere pe companii, evoluție ce va continua și în 2010 cu repercursiuni asupra creditării.
În urma împrumutului de la FMI și Banca Europeană, România devine o țară net debitoare, cu efecte pe termen lung asupra veniturilor populației și a nivelului de trai. Efectele se vor vedea prin creșterea explozivă a tuturor categoriilor de impozite, pe muncă, pe profit și pe proprietate – cu efecte asupra valorii acesteia din urmă va scădea competitivitatea României la prețul forței de muncă dar activele vor fi mai ieftine.
Băncile nu vor depăși criza financiară nici în 2010 datorită creditelor neperformante și a menținerii ridicate a costului finanțării externe datorită ratingului de țară scăzut. De remarcat dificultățile Greciei și expunerea Austriei pe Europa de Est în criză (Ucraina) a căror bănci domină peisajul bancar românesc. În ciuda reducerilor de dobândă din a doua parte a anului, piața creditării a rămas înghețată. 70-80% din numărul băncilor au înregistrat pierderi în 2009.
Pierderile din domeniul imobiliar, provocate de scăderile prețurilor (la apartamente sunt în jurul valorii de 30-40% față de maximul atins în 2008) evidențiază investiții practic blocate.
Va urma o recuperare lentă odată cu maturizarea pieței în concordanță cu creșterea reală a productivității și a veniturilor populației. În imobiliar, se vor finaliza o parte din proiectele începute în 2008 și puține proiecte de calitate în zone bune ce vor fi începute în 2010. Pentru construcțiile din zona rezidențială, se va porni de la alte niveluri de prețuri ale terenului, calitate mai bună, adaosuri rezonabile ale dezvoltatorilor și orientate spre cerințele reale ale consumatorului, în concordanță cu ofertele de finanțare și prețuri cu 5-10% mai scăzute.
Apreciem creșterea economică în jurul valorii de 0% (±1,5%) în 2010 și de aprox. 2-3% în 2011, într-un scenariu optimist, urmând ca în 2012 să revină la ritmuri de peste 4-5%. Tot într-un scenariu optimist, sfârșitul anului 2010 va fi începutul stabilizării, apărând primele semne ale revenirii din criză, iar 2011 va fi foarte probabil primul al unei recuperări mai solide.
Industria imobiliară, parte importantă a economiei, va reveni cu 6-12 luni după cea a industriilor de bază ale economiei, spre deosebire de Bursă, care are un caracter anticipativ fiind deja într-o evoluție pozitivă.
Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA