DARIAN – evaluare & consultanţă

Goana disperată după bani a Ministerului de Finanţe va avea, în mod sigur, efecte perverse de proporţii şi nu va reuşi decât în mică măsură să stingă foamea de finanţare, gurile flămânde ale birocraţiei bugetare.

Dincolo de erorile grosolane de viziune, lipsurile şi nepriceperea în organizarea şi managementul sistemului de impozitare, ce caracterizează ultimele două decenii, vor rămâne probleme de nerezolvat ce vor impune în final o reformă radicală şi o modernizare a tuturor sistemelor de impozite. Aceasta reformă inevitabilă se va referi la impozitele asupra muncii vii, cele asupra proprietăţii imobiliare şi bunurilor, a taxelor pe circulaţia mărfurilor sau a câştigurilor de capital.

Aş dori să prezint în cele ce urmează, una din erori şi repercursiunile acesteia pe termen lung, cu un exemplu din istorie. Citeam, nu cu mult timp în urmă, o carte a d-lui Paleologu despre familiile boiereşti, care prezenta o situaţie din secolul XV-XVI din Valahia. Ţăranii munteni liberi (vecini), au fost obligaţi din cauza sistemului fiscal înrobitor al statului din acea vreme, să-şi vândă proprietăţile imobiliare şi terenul boierilor, devenind astfel legaţi – moşneni. Acest fenomen era urmare a faptului că aceştia din urmă beneficiau de un sistem fiscal mai avantajos, agonisind astfel averi imobiliare importante – sate întregi. Această concetrare a averilor funciare în mâna boierilor a avut ca efect nu numai sărăcirea locuitorilor satelor în primă instanţă, ci şi scăderea coeziunii şi a forţei militare şi politice a statului de la acea vreme. Cred că acest exemplu edificator de armonizare fiscală se va replica şi azi – cei bogaţi şi cu averi imobiliare semnificative vor avea posibilitatea şi mijloacele să se îmbogăţească în continuare, să-şi optimizeze fiscal nivelul impozitelor, cum e normal. Iar ceilalţi, cu posibilităţi mai reduse – tinerii în mod special, vor plăti factura incompetenţei autorităţilor, şi vor uza de dreptul fundamental al oamenilor de a trăi într-o ţară bine administrată şi care are respect faţă de drepturile lor, şi asta mai ales acum, în plină eră a globalizării.

Ca rezultat, România va fi mai slabă, coeziunea socială mai scăzută şi se va aşeza confortabil fără concurenţă pe ultimul loc între ţările UE ca nivel de viaţă şi civilizaţie.

Singura şansă – după părerea mea, – şi care ar fi bine să se întâmple în perspectiva imediată, ar fi ca unul din efectele crizei financiare să fie consolidarea şi uniformizarea sistemelor fiscale europene, când probabil vom ajunge la un nivel de impozitare sustenabil, transparent şi echitabil pe tot teritoriul comunităţii şi vom putea profita astfel şi noi, românii, de efectele lui.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară, impozite, română, taxe

Situația economică a României devine din ce în ce mai dramatică, iar următoarele 6-12 luni vor face distrugeri de dimensiunea unui uragan atât în nivelul de trai al populației cât și în bilanțurile societăților comerciale.

Imposibilitatea de a echilibra deficitul bugetar prin măsuri decente, de limitare a cheltuielilor, face ca guvernul să ia decizii de criză cu efecte negative greu de anticipat pe viitor. Una din aceste decizii este suprataxarea, practic accizarea deținătorilor de mai multe proprietăți imobiliare. Sistemul de impozitare al proprietăților imobiliare din România este evident deficitar, are o bază empirică, trebuie modernizat și pus în concordanță cu valoarea de piață a acestora, acesta fiind unul din aspectele pe care le-am semnalat de mai multe ori încă de acum câțiva ani. Dar de aici până la a descuraja prin accize pe deținătorii de mai multe proprietăți, investitorii imobiliari, care au economisit sau împrumutat și investit pentru confortul și siguranța lor economică, e o cale lungă. Cum putem vorbi de sprijinirea industriei imobiliare sau încurajarea ei când se iau aceste măsuri prociclice cu efecte devastatoare pe termen lung?

Prin aceste politici fiscale se încurajează din nou consumul imediat și creditul de nevoi personale și nu investițiile pe termen lung ce ar trebui să constituie evoluția normală în dezvoltarea unei societăți moderne. Evident investitorii luând act de această situație vor lua deciziile adecvate iar nivelul încasărilor la buget nu va fi cel scontat. Piața chiriilor ar trebui încurajată în condițiile mobilității crescute a populației impuse de legile economiei de piață și care nu se poate dezvolta fără investitori imobiliari. Impozitele din chirii ar trebui să constituie un suport important pentru bugetul comunităților locale și o sursă de investiții pentru urbanizarea terenurilor creând condiții pentru dezvoltări imobiliare viitoare.

Şi acum câteva precizări asupra evoluției crizei cu care ne confruntăm: dacă în anii ’90 dificultățile economice au surprins populația la un grad de îndatorare scăzut, acum va face ravagii în familiile din România puternic îndatorate, iar dacă sistemul bancar a făcut cu brio față încercărilor din anul trecut și a temporizat, preluând șocul creditelor neperformante, nu putem spune același lucru în 2010 și 2011, care vor fi adevăratele pietre de încercare.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară accize, impozite, taxe

E un subiect „tabu” pe care l-am abordat de mai multe ori în ultimii 2-3 ani, dar nu a trezit interesul meritat, poate și pentru că nu e foarte plăcut să vorbești despre impozite.
Dificultățile bugetare cu care ne confruntăm și care conduc la decizii aberante cum ar fi reducerea dramatică și fără discernământ a pensiilor, și-ar putea găsi soluții în altă zonă decât a majorării cvasi-inevitabile a cotei unice și a TVA, și anume în impozitarea pe baze realiste și raționale ale proprietății.

Nu există societate dezvoltată cu principii de piață și respect față de proprietatea privată care să nu impoziteze proprietățile imobiliare în concordanță cu valoarea de piață a acestora.
În România există azi 2 discrepanțe majore în impozitarea proprietăților în afară de nivelul foarte scăzut al acestuia și anume:

• o bază de impozitare stabilită pe căi empirice și egalitariste ce produce inechitate;
• o diferențiere exagerată a impozitelor pentru aceeași proprietate dacă este deținută de o persoană fizică sau una juridică.

O soluție echitabilă ar fi decizia Ministerului de Finanțe de a schimba sistemul de impozitare (respectiv baza de impozit) plecând de la valoarea de piață a proprietății. Deși este un proces complex ce necesită voință, timp, efort și costuri, ar rezolva multe din problemele bugetare și ar crea bune premize în alinierea corectă în piața imobiliară a valorii de impozitare a proprietăților.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară, impozite, proprietăți, română, TVA