DARIAN – evaluare & consultanţă

Odată cu afundarea tot mai adânc în criză, peste 700.000 de români au ajuns să aibă datorii în credite neperformante de aproape 1 mld. Euro, adică 40% din totalul restanțelor la credite (2,5 mld.).

Acesta este unul din cele mai îngrijorătoare semnale, care, alături de măsurile de austeritate fără precedent propuse de guvern și care au șanse mici să-și atingă ținta sunt cele mai proaste vești din această lună, cu implicații deosebite în creditare și respectiv piața rezidențială.

Creșterea alarmantă a creditelor neperformante, care pe fondul crizei se va accentua în următoarele 6-12 luni, va pune băncile în situații delicate, îndepărtând cu cel puțin 1 an momentul atât de așteptat al relansării creditării – ce tocmai a fost ratat.

Azi, chiar dacă dobânzile au scăzut puternic ajungând la nivelul anului 2007, tot mai puțini clienți se încumetă să achiziționeze locuințe cu credit ipotecar. Nici „Prima casă 2” nu o duce mai bine deoarece sunt tot mai puțini cei ce se califică în condițiile actuale, având în vedere și nivelul prețurilor pentru multe din dezvoltările imobiliare rezidențiale aflate pe piață versus veniturile celor ce doresc să le achiziționeze.

Discrepanța între cererea solvabilă și oferta competitivă este azi foarte mare și ține blocate tranzacțiile.

Una din posibilitățile de ieșire din această criză ar fi relansarea cererii solvabile. Așa cum guvernul a luat decizia de a sprijini prin programul “Rabla” industria auto, ar trebui luate măsuri mai eficiente de relansare a industriei de construcții care poate să aibă un rol important și în relansarea PIB pe baze sănătoase.

Deciziile care ar trebui luate ar fi de a găsi soluții financiare, surse de bani pentru investițiile în infrastructură și plata datoriilor către firmele de construcții pentru ca acestea să revină pe linia de plutire.

Îmbunătățirea programului „Prima casă” prin eliminarea plafonului de 60 000 euro care influențează și menține încă valorile sus, precum și oferirea celor ce achiziționează subvenționări de dobânzi, termene de grație, etc., sursa ar putea fi banii obținuți din impozitarea suplimentară a proprietăților, ce trebuie să fie dirijați tot spre sectorul rezidențial pentru a-l relansa – nu spre consum.

Dacă ar trebui să răspund la întrebarea „De unde avem bani pentru toate acestea?”, aș spune: „Statul, prin diferite ministere și instituții, mai administrează prost și clientelar companii din sectorul energetic de pildă, sau deține participații semnificative, care ar fi atractive la privatizare și ar crea surse pentru o relansare economică bine gândită și pe baze sănătoase.”

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară bănci, credite, criză, criza financiară, Prima Casă, Rabla

E un subiect „tabu” pe care l-am abordat de mai multe ori în ultimii 2-3 ani, dar nu a trezit interesul meritat, poate și pentru că nu e foarte plăcut să vorbești despre impozite.
Dificultățile bugetare cu care ne confruntăm și care conduc la decizii aberante cum ar fi reducerea dramatică și fără discernământ a pensiilor, și-ar putea găsi soluții în altă zonă decât a majorării cvasi-inevitabile a cotei unice și a TVA, și anume în impozitarea pe baze realiste și raționale ale proprietății.

Nu există societate dezvoltată cu principii de piață și respect față de proprietatea privată care să nu impoziteze proprietățile imobiliare în concordanță cu valoarea de piață a acestora.
În România există azi 2 discrepanțe majore în impozitarea proprietăților în afară de nivelul foarte scăzut al acestuia și anume:

• o bază de impozitare stabilită pe căi empirice și egalitariste ce produce inechitate;
• o diferențiere exagerată a impozitelor pentru aceeași proprietate dacă este deținută de o persoană fizică sau una juridică.

O soluție echitabilă ar fi decizia Ministerului de Finanțe de a schimba sistemul de impozitare (respectiv baza de impozit) plecând de la valoarea de piață a proprietății. Deși este un proces complex ce necesită voință, timp, efort și costuri, ar rezolva multe din problemele bugetare și ar crea bune premize în alinierea corectă în piața imobiliară a valorii de impozitare a proprietăților.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară, impozite, proprietăți, TVA

Chiar în aceste zile când viitorul economiei și industriei imobiliare pare sumbru, e bine să examinăm și o viziune și aspecte mai optimiste ale viitorului care va beneficia inerent de efecte pozitive ale crizei pe care o suportăm cu toții.
Deși s-a evitat în ultimul moment o creștere a impozitelor greu de suportat de economia privată sigur măsurile luate acum nu vor avea efectul pe deplin scontat. Azi s-a preferat curba de sacrificiu asupra personalul bugetar și în special pe pensionari, dar o creștere a impozitelor nu poate fi amânată în viitorul apropiat. Încercându-se totuși ca măsura să fie prociclică, luată în momentul apariției semnelor de revigorare economică.
Din aceste motive, nu numai că anul 2010 este compromis, în ceea ce privește relansarea, dar este în pericol și 2011 dacă este să vorbim de perspectivele industriei imobiliare.
Reașezarea prețurilor la un nivel în concordanță cu cererea solvabilă în scădere dramatică va continua și în perioada următoare.
Revenind la un mesaj optimist, să vedem care ar putea fi aspectele pozitive generate de criză pentru industria imobiliară:

• Creșterea pretențiilor și înțelegerea mai bună a ceea ce înseamnă o proprietate de calitate pentru cei ce achiziționează proprietăți
• Înțelegerea aspectelor legate de finanțare, condițiile, costurile acesteia și nu în ultimul rând transparența informațiilor
• Presiuni pe creșterea calității serviciilor și a standardelor consultanților imobiliari și financiari
• Creșterea transparenței pieței imobiliare, în special cu privire la valoarea reală a proprietăților tranzacționate care vor reduce din caracterul speculativ al anilor trecuți
• Creșterea calității produselor imobiliare și un raport preț-calitate în concordanță cu segmentele de piață respective
• Scăderea semnificativă a prețurilor terenurilor cu influență majoră în prețul final pe metru pătrat

Concurența între dezvoltatorii consacrați și între firme de construcții serioase care va avea ca efect curățarea pieței de amatori și speculanți
Scăderea semnificativă a marjei de profit a tuturor participanților din industria imobiliară
La primele semne ale revenirii economice care ne-o dorim cât mai grabnică, probabil în 2011, piața și dezvoltările imobiliare vor pleca pe un nou drum, de pe alte niveluri ale costului construcțiilor, ale terenului și a forței de muncă, la o altă calitate, făcând dovada maturizării industriei imobiliare românești.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară criză, criza financiară, industria imobiliară

Aș dori să fac câteva aprecieri despre evoluția apartamentelor vechi de 30-40 de ani, edificate în perioada comunistă, care constituie și azi baza locativă cea mai importantă în multe din marile orașe ale țării.
Majoritatea au fost construite între anii ’65 – ’80 în așa-zisa perioadă prosperă a socialismului, făcând față exploziei demografice și industrializării forțate din acea perioadă. Acestea au fost în anii ’90 cumpărate la prețuri modice de chiriași care nu au făcut investiții semnificative în modernizare, unii revânzându-le cu un profit exorbitant.
Dacă din punct de vedere al structurii de rezistență (cu excepția Bucureștiului) – vezi cutremur – majoritatea încă sunt corespunzătoare, d.p.d.v al finisajelor și în special al instalațiilor și sistemului de izolare termică, ele sunt foarte deficitare, necesitând investiții semnificative pentru reabilitare, puțin probabile la costurile finanțării de azi.
În România, în ultimii 20 de ani nu s-a făcut nici o investiție semnificativă în domeniul îmbunătățirii randamentelor centralelor termice de cartier (co-generare) sau izolării termice a locuințelor preferându-se soluția mult mai simplă la prima vedere dar dezavantajoasă economic al subvențiilor de-a valma fără a se ține seama de nivelul veniturilor beneficiarilor.
Criza profundă în care ne aflăm ce va duce la tăierea inerentă a acestor subvenții și ne va face să ne confruntăm cu probleme serioase în ceea ce privește costul de întreținere al apartamentelor, având în vedere că, în foarte multe situații, sunt locuite de persoane în vârstă cu pensii și posibilități materiale scăzute. În această situație posibilitatea unor investiții în modernizare este puțin probabilă.
Mă aștept ca în această iarnă, multe din familiile ce locuiesc în aceste apartamente să aibă dificultăți serioase și restanțe în plata întreținerii.
Deprecierile importante, fie fizice (uzura, lipsa reparațiilor curente și capitale), fie funcționale – lipsa confortului termic și costuri mari de întreținere vor face ca valoarea acestor locuințe să scadă dramatic în următoarea perioadă, efect amplificat și de scăderea accentuată a puterii de cumpărare a populației.
Din păcate, multe apartamente din cartierele vechi în special, cele din periferii nu foarte bine locate sau cartierele muncitorești, având acest stigmat, se vor degrada semnificativ din motivele enunțate.
Ar fi posibil ca, în perioada următorului an, în perspectiva adâncirii crizei valoarea acestora să mai scadă încă cu procente însemnate, 20-25% ajungând la prețuri de 500-700 euro/mp, același nivel cu cele noi, construite în zonele periferice adiacente orașelor.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară apartamente, criză, criza financiară, industria imobiliară, română

Dacă la începutul acestui an discutam asiduu și întrezăream posibilitatea relansării economice și respectiv a pieței imobiliare, în partea a doua a anului, după rezultatele primului trimestru și inspecția FMI, perspectivele sunt cât se poate de sumbre. De altfel, și semnalele de pe piața imobiliară a lunii aprilie indică o scădere a prețurilor care se va accentua în perioada următoare, în special în perspectiva deciziei de majorare a TVA și a cotei unice.

Neputința guvernului de a limita cheltuielile respectiv încadrarea în deficitul prognozat ne va costa foarte scump pe toți – atât persoane fizice, cât și entități economice. Această măsură pro-ciclică va mai da un brânci economiei – și așa fragilă – și în mod sigur nici în 2010 nu vom avea creștere economică pozitivă.

Creșterea impozitelor, respectiv scăderea veniturilor personale va reduce posibilitatea de economisire a populației, respectiv șansa de a accesa credite cu efect imediat în scăderea drastică a cererii solvabile. De asemenea, pentru companiile din sectorul construcțiilor, și așa într-o stare precară, măsura va conduce la creșterea costurilor, respectiv oferta pe piața rezidențială va fi din ce în ce mai necompetitivă ca preț.

Discrepanța între cererea solvabilă și oferta competitivă va crea un blocaj al tranzacțiilor, respectiv va accentua criza de pe piața imobiliară. În noile condiții, echilibrul între cerere și ofertă putându-se realiza numai la un nivel scăzut și numai pentru locuințele vechi, al căror preț va scădea mai accentuat. În aceste condiții, stocurile de locuințe noi, vor deveni și mai inaccesibile, mai ales la prețurile actuale, iar perspectiva unor noi dezvoltări va fi practic nulă. Pot afirma că decizia de creștere a TVA și cotei unice vor fi groparii industriei imobiliare și nu numai în următoarea perioadă.
Înrăutățirea condițiilor economice, odată cu creșterea cotei unice va genera un șomaj în creștere și îndepărtarea momentului relansării creditării din cauza riscurilor crescute.

Dacă se va merge pe această variantă, ce pare unica posibilă, şi anul 2010 va fi un an de criză, despre relansare – „un pod prea indepartat” – vom putea discuta numai în perspectiva următorilor ani.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară, FMI, industria imobiliară, română, șomaj, TVA

Se poartă discuții și se vehiculează în rândul analiștilor imobiliari și a dezvoltatorilor subiectul iminentei reveniri a pieței imobiliare. Dincolo de așteptările normale ale acestora din urmă, trebuie privită cu realism situația economică din România, și implicit situația industriei imobiliare.

România a avut cel mai important gradient de scădere economică – de peste 14% în ultimii 2 ani și semnele din acest început de an nu sunt de cel mai bun augur. O creștere în jur de 1% este ceva normal și de așteptat pentru 2010.

În acest an băncile vor puncta în continuare pierderi pe creditele neperformante și nu anticipez o creștere consistentă a creditării reale, deși dobânzile au dat semne de scădere semnificativă în ultimile luni. Vedem aici efectele creșterii spectaculoase a șomajului și a scăderii dramatice a puterii de cumpărare, fenomene ce induc un sentiment de scepticism și prudență pentru potențialii cumpărători. Programul Prima Casă 2 nu face decât să stopeze o cădere mai abruptă.

Nici situația IMM-urilor (cele mai lovite de criză) nu este mai roză, având în vedere valul de lichidări voluntare sau forțate cu care se confruntă acestea – un efect al contracției piețelor și a scumpirii finanțării.

Revenind la industria imobiliară și a construcțiilor în special, acestea sunt cvasiblocate, numărul proiectelor și al dezvoltărilor a scăzut dramatic și considerând faptul că de la proiect la realizare termenul este de minim 1,5-2 ani, ne putem aștepta ca în anii 2010-2011 oferta să sufere o contracție semnificativă.

Având în vedere că stocurile pe piața rezidențială sunt relativ ridicate pentru momentul actual, vom vedea și în 2010 scăderi de prețuri (aprox. 10-15% pentru locuințele vechi), urmând ca în cel mai bun caz 2011, datorită aspectelor menționate în paragraful anterior, să fie anul revenirii. Creșterea în 2011 va fi susținută și de scăderea numărului de locuințe nevândute și a lipsei unor proiecte noi finalizate.

Despre nivelul prețurilor care acum sunt puternic influențate de costul de achiziție a terenurilor și a costurilor din construcții din anii anteriori, apreciez că nu va suferi creșteri semnificative în următorii 2-3 ani. Argumentele ar fi următoarele:

• procedura de executare silită pentru ipotecile rău-platnicilor se va accentua în acest an, ducând la creșterea ofertei;
• terenurile care sunt practic cvsiblocate vor fi tranzacționate la prețuri semnificativ mai mici (50-60% poate chiar mai mult) pentru dezvoltatorii în dificultate;
• scăderea puternică a puterii de cumpărare determinată de costul vieții și respectiv a posibilității reduse de economisire a populației.

Momentul revenirii economiei românești, urmat la câteva luni de piața imobiliară, va fi determinat de revenirea economiei mondiale – respectiv a celei din UE – care prin creșterea exporturilor companiilor românești va da impulsul relansării pieței.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară criză, criza financiară, industria imobiliară, terenuri

Sfârşitul perioadei acute a crizei economice şi financiare va veni cel mai devreme în semestrul al 2-lea al anului 2010. Până atunci economia va trece printr-un purgatoriu în care multe companii de toate dimensiunile, dar în special IMM-uri şi foarte mulţi întreprinzători vor dispărea din peisajul economic. Este un aspect normal datorat competiţiei pe care o fac companiile internaţionale, o dată cu intrarea în CE, peste care s-a suprapus şi această criză de o amploare fără precedent în ultimele decenii.

O consecinţă va fi revenirea foarte lentă la normal a valorilor din industria imobiliară, scăderea drastică a caracterului speculativ al acesteia, precum şi valori decente pentru companiile din celelalte industrii. Singurele companii care vor avea de câştigat semnificativ vor fi cele din domeniul energiei regenerabile, biotehnologiei, farmaceutic sau ecologiei.

Industria financiară va fi şi ea puternic marcată atât de deflaţia de credit cu riscurile suplimentare impuse de criză, respectiv creşterea rapidă a creditelor neperformante, fapt ce va determina o consolidare a pieţei prin fuziuni-achiziţii sau chiar închiderea unor filiale de bănci. Oricum revenirea creditării va fi un proces de lungă durată şi nu se va mai face niciodată ca în perioada 2006-2008 nu atât datorită pierderilor pe care o să le sufere sistemul, cât din cauza reglementărilor. Această perioadă de reglementări din ce în ce mai severe pentru a preîntâmpina astfel de crize va fi una de durată.

Cred că România în general, dar în special românii vor ajunge cu picioarele pe pământ, urmând să parcurgă calea lungă şi grea a revenirii după criză cu sacrificii, etapă cu etapă, pe parcursul cel puţin a unui deceniu.

O urmare benefică a crizei va fi schimbarea dramatică a mentalităţilor, aprecierea corectă a muncii şi a banului la propria valoare şi în mod sigur o punere la locul potrivit a fiecărui participant la piaţa muncii, atât în sector privat cât şi în cel bugetar. Va fi un proces lung şi dureros dar inevitabil şi benefic pe termen lung.

Dacă în anii trecuţi erau presiuni pe angajatori şi salariile depăşeau substanţial nivelul productivităţii muncii, acest lucru nu va mai fi posibil tot ca o urmare a acestei crize.

De asemenea ne vom confrunta în următorii ani cu niveluri ridicate ale taxelor şi impozitelor pentru plata datoriei publice, cu costurile ridicate ale aparatului bugetar birocratic, cheltuieli cu numărul mare de şomeri şi pensionari, dar şi pentru investiţiile în infrastructura fără de care România va rămâne o regiune subdezvoltată a Europei, o ipoteză de neacceptat pentru europeni dar în mod sigur şi pentru români.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară

România este în plină criză economică, primele şi cele mai afectate domenii fiind industriile financiară şi imobiliară, aceasta datorându-se şi faptului că au avut în ultimii 3-4 ani o evoluţie spectaculoasă, cauzată în primul rând de explozia de investiţii străine în România odată cu accederea în U.E.

Criza financiară şi contracţia economiei globale au influenţat semnificativ şi industria românească în ansamblu începând cu sfârşitul lui 2009, generând probleme prin şomaj ridicat şi falimente, o povară în plus pe sistemul financiar, influenţând de asemenea semnificativ şi consumul.

Prin relansarea economiei globale, cred că primele semne pozitive vor apărea în anul viitor începând cu ultimul domeniu afectat – industria, cu precădere cea restructurată şi aflată în proprietatea multinaţionalelor, care se va dezvolta după modele noi post-criză.

Când vorbesc de model post-criză, mă refer la relansarea unor domenii de vârf cum ar fi energia regenerabilă, automobilele ecologice, IT, agricultura şi industria alimentară bio, ce vor accesa finanţări şi vor evolua după modele environment-friendly. Acelaşi model presupune o schimbare de perspectivă asupra valorii şi accesibilităţii banilor, chiar dacă vor fi influenţate de aspecte inflaţioniste, precum şi o schimbare de poziţie faţă de consumul energetic. Este evident că problemele energetice şi de mediu vor declanşa următoarea criză majoră pe plan global.

Ca efecte ale crizei prezente, consider că mare parte din industria inadaptată şi întreprinzătorii fără viziune managerială vor dispărea, lăsând locul unei industrii cu preponderenţă nepoluante, cu consum energetic redus, orientate spre viitor şi conduse de către manageri competenţi.

Ultima restructurare masivă pe care România nu a reuşit s-o facă înainte de a intra în U.E. va fi definitivată de această criză. Sistemul financiar şi industria imobiliară vor fi ultimele sectoare care vor depăşi criza, pentru că cel dintâi n-a reuşit să elimine rapid creditele neperformante şi să stabilească un nou start, iar cel de-al doilea este conservator şi orientat înspre trecut.

Sistemul financiar va trece în următoarele 6-12 luni printr-un purgatoriu binefăcător, pregătindu-se pentru o perioadă de consolidare – România nu are totuşi nevoie de peste 40 de bănci. Industria imobiliară se va confrunta cu amputări şi falimente răsunătoare până când va începe să se dezvolte pe o nouă bază în care localizarea, urbanismul de calitate, consumul energetic scăzut, casele ecologice vor veni ca răspuns firesc, cu preţuri accesibile, la cerinţele unor clienţi pretenţioşi.

Din păcate, revenirea economiei româneşti nu se va face rapid, datorită lipsei de viziune a autorităţilor, a unui aparat birocratic greoi şi costisitor precum şi a unor bugete ineficiente care o trag în jos ca o piatră de moară.

Singura şansã va fi odatã cu implicarea mai activă a FMI în politicile economice şi în gestionarea restructurãrii cheltuielilor bugetare.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară

Ultimele semnale privind evoluția economică sunt total nefavorabile, iar dacă scăderea economică va fi sub 10% în 2009, aceasta se va datora mai degrabă rezultatelor slabe din ultimul trimestru al 2008 (baza de comparație), decât revenirii economice.

În condițiile în care guvernul nu dispune de pârghii pentru a produce ajustări semnificative, efectele devastatoare ale crizei se vor manifesta în toate sectoarele economice, având un impact major și asupra populației. Programe ca „Prima Casă” sau „Primul Siloz” sunt pozitive însă se aseamănă cu un pahar de apă pe un teren arid: nu generează urmări notabile. Înainte de a fi prea târziu, autoritățile ar trebui să reducă în forță cheltuielile bugetare neproductive. Din sumele și așa din ce în ce mai mici pe care le adună bugetul de stat, prea puține sunt cele care se întorc în economie creând locuri de muncă, consum și relansare economică. Din păcate, cred că tocmai aceste gesturi aflate la îndemâna guvernului sunt cele mai greu de făcut având în vedere contextul politic. Acest aspect este deosebit de grav și ne îndreaptă, în opinia mea, spre abis.

Dacă în primul semestru sistemul financiar (cu excepția firmelor de leasing auto) a reușit să mascheze efectele crizei, acest lucru nu va mai fi posibil până la sfârșitul anului. Îngrijorător este faptul că România este lider la inflație în UE și cvasilider în ceea ce privește declinul economic în 2009, ceea ce demonstrează amploarea și cronicizarea crizei.

Deși foarte neplăcute în sine, falimentele unor companii de dimensiuni semnificative vor face ca economia să se curețe de jucători neperformanți care crează blocaje. Sistemul bancar va fi ajutat astfel să scape de creditele neperformante pe care le rostogolește de câteva luni bune. Oricum, ieșirea din criză va fi generată de evoluția economiilor dezvoltate, iar aici semnalele sunt neconvingătoare. Singurul semnal cu adevărat pozitiv ce trebuie luat în considerare este evoluția Chinei, care deja cunoaște o relansare care îi va permite să devină motorul relansării economiei mondiale.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, FRICS

Criza financiară bănci, criză, criza financiară

Continuarea blocării finanțării de către băncile din România, respectiv nivelul de nesuportat al dobânzilor de pe piaţă are un caracter pervers asupra sănătăţii companiilor româneşti.

În acest moment, lipsa finanţării nu este o problemă doar pentru dezvoltatorii imobiliari, care oricum stagnează datorită sezonului rece, ci şi pentru alte industrii în care se fac investiţii.

Diferenţa dintre supravieţuire şi faliment o reprezintă azi finanţarea, un suport esenţial în viaţa oricărei companii. Din păcate şansele de a obţine bani din alte surse decât bancare sunt deosebit de reduse, chiar aproape de zero dacă excludem fondurile private cu caracter puternic speculativ sau ipoteticele fonduri europene care pe lângă că suferă de întârzieri procedurale, implică oricum şi finanţare locală.

Dificultăţile sau falimentul companiilor din lipsa finanţării sau datorită costurilor asociate acesteia vor crea la rândul lor crize şi presiuni asupra finanţatorilor; ce nu trebuie uitat este faptul că suntem cu toţii parte a aceluiaşi mediu economic. Epidemia se poate răspândi rapid şi nu va ierta pe nimeni, generând în cascadă efecte sociale.

Dacă în perioadele de expansiune antreprenorii preţuiau calităţi precum agresivitatea, maximizarea profiturilor şi lupta pentru cota de piaţă, cred că în prezent apare nevoia de solidaritate. Solidaritatea nu exclude competiţia, însă pleacă de la conceptul că nicio companie nu poate fi sănătoasă dacă partenerii sau clienţii săi sunt bolnavi.

Un rol important în depăsirea acestui moment o pot avea autorităţile. Acestea vor trebui să facă gesturi hotărâte în ceea ce priveşte redresarea creditării; mă refer aici la angajarea împrumuturilor externe chiar în aceste condiţii nu tocmai avantajoase pentru finanţarea lucrărilor la infrastructură şi de asemnea la echilibrarea balanţei de plăţi externe odată cu reducerea drastică a cheltuielilor bugetare, uşurând astfel presiunea asupra contribuabilului român care se află deja într-o situaţie dificilă.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, FRICS

Criza financiară, Piaţa imobiliară bănci, criză, dobânzi, finanțări, investitii