DARIAN – evaluare & consultanţă

Last fall I visited Spain and China and I was amazed by their authorities’ attitude regarding the crisis.

Although I had visited Madrid just a year before and I found it to be a clean and harmoniously built city, I was impressed by the high level of investments in infrastructure. At almost every turn, you could see a major boulevard, square or building getting restored or pavements, telecommunication networks or utilities being replaced. During a conversation with the authorities, I was told that this was their anti-crisis policy. They were making important investments in infrastructure in order to limit the devastating effects of unemployment.

Instead of paying an unemployment tax of 1 Euro, we pay 2 Euros for investments in infrastructure and we avoid paying 3 euros the next day, as unemployment wages. I believe that this could be a model or even one of the solutions that the Government should implement in order to stop the alarming growth of unemployment.

In China, a country that I visited 3 times in the past 5 years, I was impressed by the largeness of infrastructural development, witch comes as no surprise from a country that, during the so called crisis period, manages to register an economic growth of 6-7%.

If, during the first period of the crisis, the USA backed up it’s financial system with 2.000 billion dollars, China invested 500 billion dollars in rural infrastructure, thus encouraging internal consumership and enlarging access to civilization for a significant part of it’s population.

I was also impressed by the quality of the airports and the very modern fleet of Chinese airline operators, not to mention the grand urban renewals, districts for millions of inhabitants, in witch the construction begins only after finishing the infrastructure and the installation of utilities. At this rate, I believe that, in less than a decade, China might become an important competitor for the 1st place, occupied by USA’s economy.

Drawing a parallel between this countries and what is happening in Romania, meaning that the impressive debt related to the Romanian economy’s potential is not able to cover the holes in financing the budgetary or pension system, we can evaluate the quality of institutional management of Romanian authorities.

It is true that the crisis was not a local one, but, to quote an old saying: „If the frost was to come anyway, who stopped us from putting another coat on?” .

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Financial Crisis, Real Estate Market China, financial crisis, investments, real estate, real estate industry, Spain, unemployment

În toamna anului trecut am vizitat Spania şi China şi am rămas surprins de atitudinea autorităţilor de aici în faţa crizei.

Cu toate că am vizitat Madridul doar cu un an în urmă şi era un oraş curat, armonios dezvoltat din punct de vedere urbanistic, acum am rămas impresionat de dimensiunea investiţiilor la nivelul infrastructurii. Aproape la fiecare pas un bulevard major, o piaţă sau imobile erau în modernizare, înlocuire pavaje, reţele de telecomunicaţii sau utilităţi. Într-o discuţie cu autorităţile, acestea mi-au dezvăluit că asta e strategia lor anti-criza. Folosesc sume importante pentru investiţii în infrastructură pentru a limita efectele devastatoare ale şomajului.

În loc să plătim un euro şomaj, plătim 2 euro în investiţii şi evitam ca mâine să plătim ajutor de şomaj 3 euro. Cred că acesta ar fi modelul sau una din soluţiile pe care guvernul ar trebui să le ia pentru a stopa creşterea alarmantă a somajului.

În China, pe care am vizitat-o de 3 ori în ultimii 5 ani, am fost impresionat de amploarea dezvoltării infrastucturii, de altfel de înţeles pentru o ţară care în perioada de aşa-zisă criză se dezvoltă cu ritmuri de 6-7 %.

Dacă SUA a sprijinit sistemul financiar în prima fază cu 2.000 miliarde de dolari, China a investit 500 de miliarde de dolari în infrastuctura rurală, incurajând astfel consumul intern şi lărgind accesul la civilizaţie a unei părţi însemnate din populaţie.

De asemenea am fost impresionat de calitatea aeroporturilor şi de flota foarte nouă a operatorilor aerieni chinezi, ca să nu mai amintesc de dezvoltări urbane grandioase, cartiere de milioane de locuitori, în care se începe construcţia numai după edificarea infrastructurii şi a utilităţilor. Cred că pe acest drum, în maximum un deceniu, China va deveni un concurent puternic pentru locul 1, deţinut de economia americană.

Dacă facem o paralelă cu ceea ce se întamplă în România, adică faptul că impresionanta datorie raportată la potenţialul economiei româneşti nu poate acoperi găurile din finanţarea sistemului de pensii sau bugetar, putem aprecia calitatea managementului instituţional al autorităţilor române.

Într-adevăr criza nu a fost una locală, dar să parafrazez o vorbă veche: „Dacă oricum vine gerul, cine ne-a oprit să mai punem o haina pe noi?”.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară China, criza financiară, industria imobiliară, investitii, șomaj, Spania