DARIAN – evaluare & consultanţă

Odată cu afundarea tot mai adânc în criză, peste 700.000 de români au ajuns să aibă datorii în credite neperformante de aproape 1 mld. Euro, adică 40% din totalul restanțelor la credite (2,5 mld.).

Acesta este unul din cele mai îngrijorătoare semnale, care, alături de măsurile de austeritate fără precedent propuse de guvern și care au șanse mici să-și atingă ținta sunt cele mai proaste vești din această lună, cu implicații deosebite în creditare și respectiv piața rezidențială.

Creșterea alarmantă a creditelor neperformante, care pe fondul crizei se va accentua în următoarele 6-12 luni, va pune băncile în situații delicate, îndepărtând cu cel puțin 1 an momentul atât de așteptat al relansării creditării – ce tocmai a fost ratat.

Azi, chiar dacă dobânzile au scăzut puternic ajungând la nivelul anului 2007, tot mai puțini clienți se încumetă să achiziționeze locuințe cu credit ipotecar. Nici „Prima casă 2” nu o duce mai bine deoarece sunt tot mai puțini cei ce se califică în condițiile actuale, având în vedere și nivelul prețurilor pentru multe din dezvoltările imobiliare rezidențiale aflate pe piață versus veniturile celor ce doresc să le achiziționeze.

Discrepanța între cererea solvabilă și oferta competitivă este azi foarte mare și ține blocate tranzacțiile.

Una din posibilitățile de ieșire din această criză ar fi relansarea cererii solvabile. Așa cum guvernul a luat decizia de a sprijini prin programul “Rabla” industria auto, ar trebui luate măsuri mai eficiente de relansare a industriei de construcții care poate să aibă un rol important și în relansarea PIB pe baze sănătoase.

Deciziile care ar trebui luate ar fi de a găsi soluții financiare, surse de bani pentru investițiile în infrastructură și plata datoriilor către firmele de construcții pentru ca acestea să revină pe linia de plutire.

Îmbunătățirea programului „Prima casă” prin eliminarea plafonului de 60 000 euro care influențează și menține încă valorile sus, precum și oferirea celor ce achiziționează subvenționări de dobânzi, termene de grație, etc., sursa ar putea fi banii obținuți din impozitarea suplimentară a proprietăților, ce trebuie să fie dirijați tot spre sectorul rezidențial pentru a-l relansa – nu spre consum.

Dacă ar trebui să răspund la întrebarea „De unde avem bani pentru toate acestea?”, aș spune: „Statul, prin diferite ministere și instituții, mai administrează prost și clientelar companii din sectorul energetic de pildă, sau deține participații semnificative, care ar fi atractive la privatizare și ar crea surse pentru o relansare economică bine gândită și pe baze sănătoase.”

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară bănci, credite, criză, criza financiară, Prima Casă, Rabla

Ultimele semnale privind evoluția economică sunt total nefavorabile, iar dacă scăderea economică va fi sub 10% în 2009, aceasta se va datora mai degrabă rezultatelor slabe din ultimul trimestru al 2008 (baza de comparație), decât revenirii economice.

În condițiile în care guvernul nu dispune de pârghii pentru a produce ajustări semnificative, efectele devastatoare ale crizei se vor manifesta în toate sectoarele economice, având un impact major și asupra populației. Programe ca „Prima Casă” sau „Primul Siloz” sunt pozitive însă se aseamănă cu un pahar de apă pe un teren arid: nu generează urmări notabile. Înainte de a fi prea târziu, autoritățile ar trebui să reducă în forță cheltuielile bugetare neproductive. Din sumele și așa din ce în ce mai mici pe care le adună bugetul de stat, prea puține sunt cele care se întorc în economie creând locuri de muncă, consum și relansare economică. Din păcate, cred că tocmai aceste gesturi aflate la îndemâna guvernului sunt cele mai greu de făcut având în vedere contextul politic. Acest aspect este deosebit de grav și ne îndreaptă, în opinia mea, spre abis.

Dacă în primul semestru sistemul financiar (cu excepția firmelor de leasing auto) a reușit să mascheze efectele crizei, acest lucru nu va mai fi posibil până la sfârșitul anului. Îngrijorător este faptul că România este lider la inflație în UE și cvasilider în ceea ce privește declinul economic în 2009, ceea ce demonstrează amploarea și cronicizarea crizei.

Deși foarte neplăcute în sine, falimentele unor companii de dimensiuni semnificative vor face ca economia să se curețe de jucători neperformanți care crează blocaje. Sistemul bancar va fi ajutat astfel să scape de creditele neperformante pe care le rostogolește de câteva luni bune. Oricum, ieșirea din criză va fi generată de evoluția economiilor dezvoltate, iar aici semnalele sunt neconvingătoare. Singurul semnal cu adevărat pozitiv ce trebuie luat în considerare este evoluția Chinei, care deja cunoaște o relansare care îi va permite să devină motorul relansării economiei mondiale.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, FRICS

Criza financiară bănci, criză, criza financiară

Continuarea căderii abrupte a economiei cel puțin încă două trimestre va aduce un val de companii în pragul falimentului, multe dintre ele intrând efectiv în lichidare . Dacă în ultimele șase luni am discutat de criză, durată și amploare, în următoarele luni vom asista și la efectele ei devastatoare pentru unele companii care și-au pierdut resursele și implicit șansa de a depăși momentul.

Cele mai afectate companii vor fi cele din industria imobiliară – construcții, materiale de construcții, dezvoltatori imobiliari precum și cele din serviciile financiare. Având în vedere conjunctura internațională nefavorabilă și măsurile procriză luate de guvern, care așteaptă minuni pozitive de la decizii pripite, cei care vor avea cel mai mult de suferit vor fi în primul rând companiile apoi angajații acestora. În următoarea fază vor suferi și celelalte categorii, reprezentate de bugetari, care până acum au fost imuni la criză.

Tot în perioada următoare vor puncta pierderi și finanțatorii respectiv băncile, o parte din rezervele eliberate de BNR luând calea provizioanelor pentru creditele neperformante.

În ultima perioadă am evitat să vorbesc despre creditele „subprime” dar asta nu înseamnă că sistemul bancar din România a fost ferit de acest fenomen global. Rămâne acum de văzut amploarea acestuia, determinată în mare parte și de durata crizei. Până nu va fi cunoscută valoarea pierderilor nu sunt șanse să se reia efectiv creditarea, respectiv să ajungem pe un trend crescător al dobânzilor.

O altă cauză care împiedică reluarea creditării este competiția neloială pe care o face guvernul mediului economic. Prin împrumuturile la dobânzi exorbitante care au ca scop cheltuieli bugetare ce nu se regăsesc din păcate decât în mică măsură în investiții publice, guvernul agravează situația precară a economiei. Nu trebuie să uităm că toate costurile acestor dobânzi vor fi suportate tot de contribuabil, și așa sugrumat de impozite și împiedicat astfel să își revină prin forțe proprii.

Dacă în perioada de avânt economic din ultimii patru-cinci ani deciziile guvernanților nu afectau în mare măsură evoluția societății, România fiind ca o mașină pe autostradă în „cruise control”, în care calitățile șoferului nu prea contau, acum ne aflăm în situația unei mașini cu tracțiune pe spate, pe vreme nefavorabilă, polei, condusă pe serpentine de un șofer începător. Efectele le vom suporta cu toții iar cel mai afectați vor fi cei care au posibilitate mai redusă de a se proteja.

Va urma.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, FRICS

Criza financiară bănci, criza financiară

Dacă în trimestrul III al anului 2008 creșterea PIB era de 9% față de 2007 și în trimestrul IV de 3%, în primul trimestru din 2009 evoluția va fi cel mai probabil negativă. Apreciez că trend-ul scăderii PIB în ultimele două trimestre va fi de 10-12 procente, fapt ce arată că economia României a aterizat forțat în două trimestre de la un nivel nesustenabil de ridicat, la un nivel insuportabil de coborât.

Cred că din păcate ne vom confrunta cu o scădere semnificativă și în trimestrul II din 2009. România va intra într-o criză profundă, a căror efecte le vom simți cu toții în lunile următoare. Înrăutățirea situației economice și scăderea cererii fac ca tot mai puține companii să aibă situații financiare care să le permită accesul la finanțare, fără să mai vorbim de costul ridicat al acesteia.

După acordul cu FMI, care va permite îmbunătățirea situației sistemului financiar, respectiv creșterea încrederii și scăderea costurilor asociate finanțării, precum și după echilibrarea bugetului cu fonduri UE, se va crea, în ultima perioadă a acestui an, posibilitatea stopării declinului accentuat la care asistăm în prezent.

În 2010 într-un scenariu optimist vom asista la începutul relansării economiei românești, și asta în condițiile unei evoluții favorabile a economiei mondiale.

O șansă bună pentru o relansare cât mai rapidă a economiei o constituie atragerea de fonduri europene. Aceasta depinde exclusiv de competența autorităților și de transparența procesului, având potențialul de a relansa domenii strategice și economia în general.

În această perioadă de dificultăți economico-financiare, atragerea acestor fonduri precum și cele ale altor organisme financiare (BM, BERD, BEI) poate prezenta două avantaje majore:

• Sunt surse ieftine ce pot relansa mari proiecte de infrastructură și ramuri importante ale economiei;
• Crează locuri de muncă respectiv surse de venituri bugetare.

Dacă scăderea accentuată a PIB-ului s-a datorat în principal scăderii real-estate-ului și retail-ului, ieșirea României din criză va putea avea loc numai odată cu relansarea investițiilor (atât publice cât și private) în economia reală, nu a consumului.

Vor trebui sprijinite prin politici de finanțare și fiscale companiile care depăşind criza, vor contribui direct şi la îmbunătăţirea situaţiei persoanelor angajate respectiv bugetarilor şi pensionarilor.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, FRICS

Criza financiară, Piaţa imobiliară bănci, criza financiară, finanțări, industria imobiliară, real estate

Continuarea blocării finanțării de către băncile din România, respectiv nivelul de nesuportat al dobânzilor de pe piaţă are un caracter pervers asupra sănătăţii companiilor româneşti.

În acest moment, lipsa finanţării nu este o problemă doar pentru dezvoltatorii imobiliari, care oricum stagnează datorită sezonului rece, ci şi pentru alte industrii în care se fac investiţii.

Diferenţa dintre supravieţuire şi faliment o reprezintă azi finanţarea, un suport esenţial în viaţa oricărei companii. Din păcate şansele de a obţine bani din alte surse decât bancare sunt deosebit de reduse, chiar aproape de zero dacă excludem fondurile private cu caracter puternic speculativ sau ipoteticele fonduri europene care pe lângă că suferă de întârzieri procedurale, implică oricum şi finanţare locală.

Dificultăţile sau falimentul companiilor din lipsa finanţării sau datorită costurilor asociate acesteia vor crea la rândul lor crize şi presiuni asupra finanţatorilor; ce nu trebuie uitat este faptul că suntem cu toţii parte a aceluiaşi mediu economic. Epidemia se poate răspândi rapid şi nu va ierta pe nimeni, generând în cascadă efecte sociale.

Dacă în perioadele de expansiune antreprenorii preţuiau calităţi precum agresivitatea, maximizarea profiturilor şi lupta pentru cota de piaţă, cred că în prezent apare nevoia de solidaritate. Solidaritatea nu exclude competiţia, însă pleacă de la conceptul că nicio companie nu poate fi sănătoasă dacă partenerii sau clienţii săi sunt bolnavi.

Un rol important în depăsirea acestui moment o pot avea autorităţile. Acestea vor trebui să facă gesturi hotărâte în ceea ce priveşte redresarea creditării; mă refer aici la angajarea împrumuturilor externe chiar în aceste condiţii nu tocmai avantajoase pentru finanţarea lucrărilor la infrastructură şi de asemnea la echilibrarea balanţei de plăţi externe odată cu reducerea drastică a cheltuielilor bugetare, uşurând astfel presiunea asupra contribuabilului român care se află deja într-o situaţie dificilă.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, FRICS

Criza financiară, Piaţa imobiliară bănci, criză, dobânzi, finanțări, investitii