DARIAN – evaluare & consultanţă

Dacă la începutul acestui an discutam asiduu și întrezăream posibilitatea relansării economice și respectiv a pieței imobiliare, în partea a doua a anului, după rezultatele primului trimestru și inspecția FMI, perspectivele sunt cât se poate de sumbre. De altfel, și semnalele de pe piața imobiliară a lunii aprilie indică o scădere a prețurilor care se va accentua în perioada următoare, în special în perspectiva deciziei de majorare a TVA și a cotei unice.

Neputința guvernului de a limita cheltuielile respectiv încadrarea în deficitul prognozat ne va costa foarte scump pe toți – atât persoane fizice, cât și entități economice. Această măsură pro-ciclică va mai da un brânci economiei – și așa fragilă – și în mod sigur nici în 2010 nu vom avea creștere economică pozitivă.

Creșterea impozitelor, respectiv scăderea veniturilor personale va reduce posibilitatea de economisire a populației, respectiv șansa de a accesa credite cu efect imediat în scăderea drastică a cererii solvabile. De asemenea, pentru companiile din sectorul construcțiilor, și așa într-o stare precară, măsura va conduce la creșterea costurilor, respectiv oferta pe piața rezidențială va fi din ce în ce mai necompetitivă ca preț.

Discrepanța între cererea solvabilă și oferta competitivă va crea un blocaj al tranzacțiilor, respectiv va accentua criza de pe piața imobiliară. În noile condiții, echilibrul între cerere și ofertă putându-se realiza numai la un nivel scăzut și numai pentru locuințele vechi, al căror preț va scădea mai accentuat. În aceste condiții, stocurile de locuințe noi, vor deveni și mai inaccesibile, mai ales la prețurile actuale, iar perspectiva unor noi dezvoltări va fi practic nulă. Pot afirma că decizia de creștere a TVA și cotei unice vor fi groparii industriei imobiliare și nu numai în următoarea perioadă.
Înrăutățirea condițiilor economice, odată cu creșterea cotei unice va genera un șomaj în creștere și îndepărtarea momentului relansării creditării din cauza riscurilor crescute.

Dacă se va merge pe această variantă, ce pare unica posibilă, şi anul 2010 va fi un an de criză, despre relansare – „un pod prea indepartat” – vom putea discuta numai în perspectiva următorilor ani.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară, FMI, industria imobiliară, română, șomaj, TVA

În toamna anului trecut am vizitat Spania şi China şi am rămas surprins de atitudinea autorităţilor de aici în faţa crizei.

Cu toate că am vizitat Madridul doar cu un an în urmă şi era un oraş curat, armonios dezvoltat din punct de vedere urbanistic, acum am rămas impresionat de dimensiunea investiţiilor la nivelul infrastructurii. Aproape la fiecare pas un bulevard major, o piaţă sau imobile erau în modernizare, înlocuire pavaje, reţele de telecomunicaţii sau utilităţi. Într-o discuţie cu autorităţile, acestea mi-au dezvăluit că asta e strategia lor anti-criza. Folosesc sume importante pentru investiţii în infrastructură pentru a limita efectele devastatoare ale şomajului.

În loc să plătim un euro şomaj, plătim 2 euro în investiţii şi evitam ca mâine să plătim ajutor de şomaj 3 euro. Cred că acesta ar fi modelul sau una din soluţiile pe care guvernul ar trebui să le ia pentru a stopa creşterea alarmantă a somajului.

În China, pe care am vizitat-o de 3 ori în ultimii 5 ani, am fost impresionat de amploarea dezvoltării infrastucturii, de altfel de înţeles pentru o ţară care în perioada de aşa-zisă criză se dezvoltă cu ritmuri de 6-7 %.

Dacă SUA a sprijinit sistemul financiar în prima fază cu 2.000 miliarde de dolari, China a investit 500 de miliarde de dolari în infrastuctura rurală, incurajând astfel consumul intern şi lărgind accesul la civilizaţie a unei părţi însemnate din populaţie.

De asemenea am fost impresionat de calitatea aeroporturilor şi de flota foarte nouă a operatorilor aerieni chinezi, ca să nu mai amintesc de dezvoltări urbane grandioase, cartiere de milioane de locuitori, în care se începe construcţia numai după edificarea infrastructurii şi a utilităţilor. Cred că pe acest drum, în maximum un deceniu, China va deveni un concurent puternic pentru locul 1, deţinut de economia americană.

Dacă facem o paralelă cu ceea ce se întamplă în România, adică faptul că impresionanta datorie raportată la potenţialul economiei româneşti nu poate acoperi găurile din finanţarea sistemului de pensii sau bugetar, putem aprecia calitatea managementului instituţional al autorităţilor române.

Într-adevăr criza nu a fost una locală, dar să parafrazez o vorbă veche: „Dacă oricum vine gerul, cine ne-a oprit să mai punem o haina pe noi?”.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară China, criza financiară, industria imobiliară, investitii, șomaj, Spania