Săptămâna trecută a apărut o ordonanță de urgență de reglementare a activității de evaluare, respectiv a profesiei de evaluator, care constituie o piatră de hotar în evoluția acestei profesii în România. Dacă în aproape două decenii de existență Anevar a jucat un rol determinant în nașterea și dezvoltarea acestei profesii importante în arhitectura economiei de piață, începând cu acest an, de organizarea, licențierea și reglementarea acestei activități se va ocupa un organism independent, Unevar, creat și recunoscut de guvernul României, punându-se astfel capăt discuțiilor referitoare la “cine este evaluator autorizat în România”.

În acest moment istoric trebuie recunoscut efortul făcut timp de aproape două decenii, de către asociație și activiștii ei în promovarea profesiei, a standardelor de evaluare profesionale și etice, în recunoasterea ei pe plan intern și internațional, remarcabil fiind faptul că acestea au fost făcute fără nicio ingerință și nicio susținere financiară din partea statului sau a altor autorități publice.

Anevar, Asociație Profesională de Interes Public, și-a îndeplinit cu succes rolul de a face din această nouă profesie a economiei de piață o profesie utilă și recunoscută azi, de la cele mai importante instituții ale statului până la publicul larg. Una dintre activitățile de bază a fost susținerea de cursuri de formare și seminarii de pregătire continuă, la care au participat zeci de mii de cursanți în toate județele țării. Astfel s-a pregătit un corp de evaluatori profesioniști care a avut un rol important în procesul de privatizare, creditare bancară, tranzacții pe piața imobiliară sau de capital. De asemenea, Anevar a introdus și a promovat încă din 2003 Standardele Internaționale de Evaluare în România, recunoscute de toate instituțiile publice, ceea ce a condus la creșterea încrederii investitorilor în transparența economiei românești, facilitând astfel fluxurile de capital.

Această inițiativă guvernamentală vine într-un moment cheie și reprezintă un pas important în întărirea reglementării și încrederii în serviciile existente pe piața financiar-bancară, precum și în industria imobiliară.

Consider această inițiativă legislativă utilă și binevenită, iar apariția acestui organism va putea conduce la creșterea profesionalismului evaluatorilor și a calității activității de evaluare, fapt care va avea consecințe benefice în creșterea încrederii în profesiune și întărirea imaginii acesteia în fața opiniei publice și a instituțiilor statului.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, REV, FRICS

Deși toată industria (investitori, finanțatori, dezvoltatori) așteaptă cu nerăbdare relansarea pieței imobiliare, în cursul acestui an, aceasta nu se va întâmpla cu siguranță în următoarele 6 luni, deși apar unele semnale pozitive despre evoluția economiei. Alte aspecte pozitive ar fi că trendul de scădere a devenit din ce în ce mai redus, asistând astfel la o aterizare lină, până la punctul cel mai de jos și că va apărea cât de curând și o scădere a numărului de credite neperformante care vor constitui semnalul decisiv de însănătoșire a pieței.

Dacă facem o analiză succintă a unor aspecte legate de prețurile alimentelor, energiei, nivelul dobânzilor în zona euro, rata de referință a dobânzii BNR, rata inflației, evoluția veniturilor populației, etc., toate acestea ne sugerează că nu putem avea o consolidare a cererii solvabile în perioada imediat următoare. Nici semnalele ce vin din partea dezvoltatorilor nu sunt mai încurajatoare, neexistând proiecte de amploare în perspectiva imediată, ceea ce denotă că și aceștia privesc cu reținere evoluția pieței. Daca vorbim de o relansare în perspectiva pieței imobiliare, aceasta se va produce în primă fază pe segmentele industrial, office, retail; abia apoi în cel rezidențial, unde factorul de risc este cel mai ridicat. Semnul cel mai clar în această afirmație este scăderea cererii pentru finanțare, destul de avantajoasă prin programul Prima Casă, care este de altfel ultimul și singurul stimulent al acestui segment. În legătură cu semnalul că ar fi crescut numărul tranzacțiilor în primul trimestru, în opinia mea acest lucru se datorează în principal deciziilor luate de deținătorii de mai multe proprietăți pentru a-și armoniza nivelul impozitelor legate de taxarea aberantă, penalizatoare a acestora.

Dacă vorbim de relansarea industriei imobiliare, cred că momentul se apropie, fiind însă greu predictibil, având în vedere și factorii din conjunctura externă. Despre trendul din momentul revenirii, putem afirma cu siguranță că va fi mult mai redus, în strânsă corelație cu creșterea PIB-ului și nu vom mai parcurge curând un bubble imobiliar ca acela din deceniul trecut.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, REV, FRICS

Este un subiect de interes major, mai ales că ori de câte ori avem de a face cu o tranzacție imobiliară ne confruntăm cu valorile impuse de această grilă a notarilor. Aș vrea să precizez de la început că valorile conținute în această grilă nu provin din metode de evaluare conforme cu standardele internaționale de evaluare utilizate și în România și care stau la baza profesiei de evaluator. Aceste lucruri evidente au ca și consecință faptul că valorile empirice din aceste grile nu pot fi decât din pură întâmplare în concordanță cu valorile de piață ale proprietăților, ceea ce poate crea neplăceri publicului sau bugetului, prin achitarea unor taxe arbitrare.

Din păcate ANEVAR nu a fost consultată și va trebui să ia atitudine împotriva acestei situații pentru a nu lăsa să pară că valorile din aceste grile pot fi considerate un “surogat” al valorii de piață, așa cum este ea recunoscută de profesioniști.

Un aspect ce poate avea urmări neplăcute îl constituie faptul că și la Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) se intenționează a se ține seama de aceste grile, care, așa cum am menționat, nu sunt în concordanță cu procedurile și standardele recunoscute internațional. O consecință a acestei abordări neconforme cu standardele ar fi generarea de neajunsuri majore țării noastre în eventualitatea contestării cuantumului valorii despăgubirilor la Curtea Europeană de Justiție, având în vedere caracterul litigios al acestora.

Ținând cont de aceste neajunsuri create de grila notarilor, cred că a venit momentul ca evaluarea de masă (mass appraisal), respectiv estimarea valorii pentru un grup mare de proprietăți, cu rapiditate, eficiență și precizie, să intre în atenția profesioniștilor de la ANEVAR.

Această abordare poate fi actuală, mai ales că și în România ar fi momentul ca în zona fiscalității să se treacă la taxarea “ad-valorem”, ceea ce ar constitui o adevărată reformă în taxarea proprietăților imobiliare, cu efecte benefice asupra bugetului statului.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, REV, FRICS

Anul 2008 a fost sfârșitul unei perioade de vârf când piața a avut în jur de 30-32 de milioane de euro, urmată de efectele crizei financiare. În 2008, Darian deținea aproximativ 15% din piață, cu o cifră de afaceri de 3,75 milioane de euro. Realizarea acestor venituri a fost de aprox 30-35% din sectorul consultanței financiare și 65-70% din evaluare pentru sectorul bancar cu rentabilități sensibil diferite între cele 2 sectoare.

Anul 2009 a accentuat criza și a dus la o scădere de cel puțin 20% a pieței de evaluare, până la valoarea de 24-25 milioane de euro. Criza se va stabiliza în ultima parte a anului 2010, nivelul pieței evaluării va fi de 25-26 de milioane (o contribuție o vor avea evaluările pentru lichidare), urmând ca în 2011-2012 să ajungă din nou la un nivel de peste 30-32 milioane de euro.

Situația actuală pe piața din România:

• atomizarea pieței, firme mici, de conjunctură, în legătură cu persoane din bănci cu mulți colaboratori ocazionali, calitate scăzută, care nu pot investi în tehnologie/licențe și valori mici ale serviciilor de evaluare, dificultatea de a respecta codul deontologic, taxare la negru, evaziune fiscală masivă inclusiv pe forța de muncă. Aceasta influențează transparența pieței evaluării și a informațiilor reale despre jucătorii de pe această piață;
• nu se fac servicii de calitate la nivel național, doar asocieri conjuncturale pentru maximizarea profitului fără investiții;

Criza aparent a favorizat această situație dar cu siguranță va urma o perioadă de consolidare. Ca urmare a efectelor crizei, piața va suferi și modificări calitative substanțiale pentru serviciile din sectorul bancar, creșterea reglementărilor, inevitabilă după pierderile ce se vor consemna – alinierea la ceea ce va apărea în domeniul reglementărilor ca urmare a crizei în Europa.

În domeniul evaluării de afaceri și raportări financiare, piața a crescut și ca volum și ca valoare în ultimii ani și se va menține sau crește foarte puțin în 2010 (5-8%), urmând o creștere de 10-15% în 2011 și peste 15-20% în 2012, când va depăși nivelul din 2008.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Estimarea valorii averii s-a axat pe evaluarea proprietăților imobiliare deținute, fie cele de tip rezidențial (case, vile, terenuri) cu utilitate personală, fie proprietăți de tip industrial, agricol, comercial sau aflate în dezvoltare. În cazul celor cu utilitate personală s-a luat în considerare valoarea de piață curentă în timp ce pentru cele de tip investiție cu baza imobiliară semnificativă s-a luat în calcul cea mai mare valoare dintre imobiliar și business. Pentru proiectele în dezvoltare s-a ținut în general cont de stadiul acestora, accentuându-se contribuția valorii terenului cu elementele atașate acestuia (proiect, urbanism, autorizații), și mai puțin de valoarea construcțiilor neterminate, având în vedere ca acestea se fac în general pe credit cu costuri financiare ridicate și au valori în scădere datorită vandabilității incerte (în special proiectele mari). Pentru proiectele rezidențiale aflate în stadiu de finalizare s-a ținut mai mult seama de profitabilitatea pe care o poate obține un investitor imobiliar mediu din vânzarea unei unități locative la nivelul anului 2009. În estimarea averilor nu s-a ținut seama de nivelul datoriilor personale (dacă acestea există) sau de litigiile patrimoniale, din cauza lipsei de informații în acest sens.

Scăderea semnificativă a averilor în cele mai multe situații se datorează deprecierii valorii proprietăților imobiliare și a valorilor mobiliare de pe piața de capital, singurele creșteri fiind înregistrate la cei care au finalizat proiecte și au vândut în 2008 active semnificative la prețuri ridicate sau cei cu afaceri în industrii mai puțin afectate de criză. De asemenea caracterul speculativ al pieței imobiliare s-a diminuat dramatic în special pentru zona terenurilor sau proiectelor unde valorile au scăzut chiar de câteva ori în unele situații.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

În ultimii 5-6 ani creșterea explozivă a creditului și lupta sistemului financiar pentru cote de piață a dus la creșterea susținută a numărului de angajați. Din păcate, sistemul de învățământ românesc, a cărui calitate a scăzut dramatic în ultimele decenii, nu a putut furniza suficienți specialiști pentru acest domeniu. Oricâte eforturi și cheltuieli a făcut sistemul financiar, angajații nu au fost la nivelul cerut, în special pentru aceste momente. Faptul se datorează concurenței acerbe dintre bănci în atragerea de personal, condiții în care salariile oferite angajaților au fost în unele cazuri peste nivelul pieței și fără legătură cu performanța profesională.

Criza va face ca și în acest domeniu lucrurile să revină la făgașul normal odată cu procesul inevitabil de consolidare a sistemului financiar.

Dacă vorbim de industria imobiliară, ar trebui să facem distincția între domeniul construcțiilor propriu-zise și cel al consultanței imobiliare. După cum știm, foarte mulți români au emigrat odată cu deschiderea porților Schengen și mare parte din aceștia lucrează ori s-au calificat în domeniul construcțiilor. Din păcate în România, cu mici excepții, firmele nu au avut acces la personal calificat și au angajat persoane cu profil de „șomer”. Oricum, cred că un număr mare de firme din construcții vor dispărea în urma acestei crize iar numărul șomerilor din acest sector va crește semnificativ. Astfel, va scădea presiunea pe angajator însă vor fi generate complicații la nivel bugetar.

În ceea ce privește consultanții imobiliari, în acest domeniu au ajuns persoane cu abilități de comunicare, calități de vânzări și apetit mare pentru câștiguri rapide, fără ca respectarea unor coduri deontologice specifice sau efortul continuu de a-și ridica nivelul profesional să fie necesare. Numărul lor s-a redus drastic în prezent și probabil calitatea consultanței va crește, rămânând în domeniu doar cei care sunt sau vor putea deveni cu adevărat profesioniști.

Un aspect important despre consultanții-evaluatori (al căror număr a crescut spectaculos în ultimii ani, în principal ca răspuns la cerința mediului bancar): cred că o mare parte nu au înțeles că evaluarea este o activitate de consultanță, presupune pregătire continuă, standarde profesionale și etice, ei rezumându-se la a vinde un produs standard (marfă), respectiv evaluare în serie şi la comandă. Cei care fac parte din această categorie vor avea dificultăți în a mai rămâne în branșă. Pentru consultanții-evaluatori cred că rolul asociației profesionale ANEVAR va fi important pentru a pune o barieră la intrarea în profesiune, odată cu cerințele şi calitatea cerută de noile reglementări care vor apărea inerent în industria financiară după depășirea acestei crize.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

În opinia noastră, programul guvernamental cu puternic caracter social va avea un impact economic nesemnificativ în principal datorită dimensiunii sale şi segmentului foarte îngust de persoane eligibile căruia i se adresează. Având în vedere tipul de proprietăţi rezidenţiale care vor fi evaluate, va trebui să se ţină seama de toate cele trei abordări.

Dacă se achiziţionează proprietăţi în dezvoltare, abordarea prin costuri va trebui să ia în considerare evoluţia puternic descrescătoare a preţurilor terenului, materialelor de construcţii şi a forţei de muncă. Un alt element ce nu trebuie neglijat este ajustarea semnificativă a profiturilor dezvoltatorului, care au ajuns la un nivel în concordanţă cu noua conjunctură de piaţă.
La abordarea prin venituri trebuie ţinut seama de evoluţia puternic descendentă a chiriilor din ultima perioadă şi de faptul că în afara oraşelor puternic dezvoltate şi a centrelor universitare, nu există practic o piaţă a chiriilor sustenabilă pe termen lung. Scăderea demografică accentuată, emigratia şi procentul mare de români proprietari de locuinţe sunt cauze directe ale acestui fenomen.

În legătură cu abordarea prin comparaţie a vânzărilor, cea mai potrivită pentru evaluarea proprietăţilor finalizate şi ocupabile atunci când piaţa este activă, atât consultantul evaluator cât şi finanţatorul vor trebui să ţină seama de de următoarele considerente:

• segmentul de piaţă accesibil pentru „Prima Casă” a fost influenţat sensibil de acest program, aducând un avans de 15% a preţurilor de ofertă, deoarece presupune pentru moment costuri financiare scăzute (Euribor nu va putea rămâne la acest nivel pe termen lung);
• locaţia şi calitatea intrinsecă a proprietăţii pot conserva pe termen lung valoarea, astfel ca acestea trebuie apreciate atent;
• chiar dacă împrumutul este contragarantat de stat, nu trebuie neglijat caracterul de garanţie bancară, cu toate riscurile aferente.

O soluţie a acestei problematici ar putea fi promovarea de către evaluatorii imobiliari şi bănci a valorii de garantare a creditului ipotecar (Mortgage Landing Value – MLV) aşa cum este prevăzută în Directiva 2006/48/EC a Parlamentului European şi agreată de Federaţia Europeană a Băncilor Ipotecare (EMF).

În esenţă, această abordare se bazează pe o estimare prudentă a vandabilităţii viitoare a proprietăţii ce ţine seama de aspectele mentenabile pe termen lung, condiţii normale şi locale ale pieţei, utilizări curente sau alternative adecvate, fără a lua în considerare aspecte speculative.

O concluzie ce ar trebui trasă din această criză imobiliară şi acest program este că în viitor piaţa (consumatorul) va pune în prim plan calitatea proprietăţii şi nu condiţiile de finanţare (cvasiuniforme în programul „Prima Casă”). Pe termen lung, uniformizarea condiţiilor de finanţare se va accentua datorită consolidării şi maturizării pieţei bancare locale, creşterii reglementărilor şi îmbunătăţirii şi aplicării în Romania a legislaţiei europene privind protecţia consumatorului.

Chiar dacă azi cei care se califică pentru acest program sunt avantajaţi în comparaţie cu cei care au luat credite în anii trecuţi, riscurile de credit râmân semnificativ ridicate, chiar în cazul în care viciile de garanţie sunt preluate de către stat.

În concluzie, deşi aşa ar trebui procedat în programul Prima Casă, în realitate evaluarea va trebui să coincidă cu antecontractul semnat între părţi, deci nu sunt necesare standarde şi profesionalism (sic!).

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, FRICS

Având în vedere situaţia economică în continuu regres, nu putem considera că această măsură va avea ca efect creşterea valorii proprietăţilor rezidenţiale. Timida încurajare a cererii nu va avea aceleaşi efecte ca cele din anii anteriori (scăderea dobânzilor, prelungirea duratei creditului), deoarece în anii trecuţi încurajarea cererii venea pe un trend crescător al economiei, respectiv creştere accelerată a veniturilor. Acum, datorită situaţiei economice cu salarii stagnante şi creştere explozivă a şomajului, cererea solvabilă este diminuată şi fragilă.

Trebuie remarcat de asemenea că evoluţia negativă a economiei nu poate avea ca urmare creşterea preţurilor şi cine se aşteaptă la aşa ceva trebuie să considere acest scenariu doar dezirabil, într-un viitor incert, după revenirea economiei si foarte puţin probabil la nivelul de dinainte.

Aş dori să fac câteva aprecieri asupra valorilor care vor trebui să fie ancorate în acest context specific. Revenirea pieţei imobiliare rezidenţiale cu picioarele pe pământ datorită crizei va face ca preţurile apartamentelor să ajungă la 500-1.000 euro/mp în funcţie de locaţie, accesibile şi în concordanţă cu segmentul de piaţă reprezentat de majoritatea românilor. Dacă ţinem seama că în România numărul proprietarilor este foarte ridicat (aproximativ 80% din români deţin cel puţin o proprietate), cred că intervalul de preţ de mai sus este realist.

Din acest moment, oferta dezvoltatorilor (majoritatea aflaţi în dificultate financiară) va presa şi asupra celor care vând apartamente vechi, aceştia trebuind să se adapteze la cererea solvabilă a momentului.

Ar trebui privite şi alte aspecte – unul ar fi acela conferit de garanţia totală a statului prin fondul de garantare care face ca băncile să poată să obţină un profit uşor cu riscuri minime din acest nou produs. Un alt aspect este cel legat de diferenţa ce apare între clienţii programului Prima Casă şi ceilalţi clienţi din sistem care, îndeplinind criteriile de la Prima Casă, au luat recent credite ipotecare la costuri semnificativ mai mari.

În curând voi trata subiectul evaluărilor la Prima Casă.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, FRICS

În legătură cu evaluarea terenurilor aș dori să fac câteva precizări din punctul de vedere al unui evaluator profesionist care a urmărit evoluția estimării valorii pentru aceste active. Această activitate a fost tratată în multe cazuri cu supeficialitate de expertul evaluator imobiliar, deși este un domeniu al evaluării complex și sensibil.

La începutul deceniului evaluarea utiliza o metodă empirică agreată de Corpul Experților Tehnici (CET), care era o falsă metodă statistică de recurență, din păcate utilizată de unii evaluatori în justiție și astăzi, generând multe controverse. După apariția standardelor internaționale de evaluare în 2003, promovate de ANEVAR și recunoscute de cvasitotalitatea instituțiilor, evaluatorii au avut la dispoziție instrumente adecvate (6 metode) de abordare, totuși au apărut aspecte care au influențat negativ estimarea corectă a valorii.

Voi menționa în continuare trei din cele mai importante aspecte. Una dintre cele mai frecvente erori ale finanțatorului și evaluatorului a fost că au acceptat ipoteci respectiv evaluări ale terenurilor în dezvoltare fără o descriere legală completă, documentație cadastrală, respectiv certificat de urbanism sau proiectul cu autorizația de construcție, deși în majoritatea cazurilor aceștia din urmă au semnalat aceste lacune în condiții limitative.

Utilizarea metodei comparației de piață fără a ține seama de limitele metodologice privind terenurile de dezvoltare, în situația în care piața era în expansiune și fără a ține seama de informațiile mai sus menționate au condus în ultimele cazuri la supraevaluări. În multe situații aceste supraevaluări au fost anihilate de evoluția spectaculoasă a pieței.

De asemenea utilizarea metodei reziduale fără niște proiecte foarte bine documentate și fără a ține cont de riscurile investiției imobiliare, încadrarea în termen de execuție, costuri de construcție estimate, precum și de intervalul de timp în care proiectul finalizat poate fi vândut sau închiriat, au generat supraevaluare.

În perioada de expansiune a pieței, a banilor ieftini, în care pe piața imobiliară se cumpăra orice la prețuri de mâine, vigilența compartimentelor de risc ale băncilor era scăzută și influențată de creșterea în ultimii ani a prețurilor la imobiliare cu procente de două cifre. Deși BNR a avertizat din timp și în repetate ori prin purtătorul de cuvânt despre încălzirea pieței sau „bubble-ul imobiliar”, acesta nu a avut destule instrumente de stopare a acestor comportamente iar finanțatorii care nu au evitat astfel de capcane se pot confrunta cu surprize.

Dr. ec. Adrian Crivii, MAA, FRICS