DARIAN – evaluare & consultanţă

Situația economică a României devine din ce în ce mai dramatică, iar următoarele 6-12 luni vor face distrugeri de dimensiunea unui uragan atât în nivelul de trai al populației cât și în bilanțurile societăților comerciale.

Imposibilitatea de a echilibra deficitul bugetar prin măsuri decente, de limitare a cheltuielilor, face ca guvernul să ia decizii de criză cu efecte negative greu de anticipat pe viitor. Una din aceste decizii este suprataxarea, practic accizarea deținătorilor de mai multe proprietăți imobiliare. Sistemul de impozitare al proprietăților imobiliare din România este evident deficitar, are o bază empirică, trebuie modernizat și pus în concordanță cu valoarea de piață a acestora, acesta fiind unul din aspectele pe care le-am semnalat de mai multe ori încă de acum câțiva ani. Dar de aici până la a descuraja prin accize pe deținătorii de mai multe proprietăți, investitorii imobiliari, care au economisit sau împrumutat și investit pentru confortul și siguranța lor economică, e o cale lungă. Cum putem vorbi de sprijinirea industriei imobiliare sau încurajarea ei când se iau aceste măsuri prociclice cu efecte devastatoare pe termen lung?

Prin aceste politici fiscale se încurajează din nou consumul imediat și creditul de nevoi personale și nu investițiile pe termen lung ce ar trebui să constituie evoluția normală în dezvoltarea unei societăți moderne. Evident investitorii luând act de această situație vor lua deciziile adecvate iar nivelul încasărilor la buget nu va fi cel scontat. Piața chiriilor ar trebui încurajată în condițiile mobilității crescute a populației impuse de legile economiei de piață și care nu se poate dezvolta fără investitori imobiliari. Impozitele din chirii ar trebui să constituie un suport important pentru bugetul comunităților locale și o sursă de investiții pentru urbanizarea terenurilor creând condiții pentru dezvoltări imobiliare viitoare.

Şi acum câteva precizări asupra evoluției crizei cu care ne confruntăm: dacă în anii ‘90 dificultățile economice au surprins populația la un grad de îndatorare scăzut, acum va face ravagii în familiile din România puternic îndatorate, iar dacă sistemul bancar a făcut cu brio față încercărilor din anul trecut și a temporizat, preluând șocul creditelor neperformante, nu putem spune același lucru în 2010 și 2011, care vor fi adevăratele pietre de încercare.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară accize, impozite, taxe

Odată cu afundarea tot mai adânc în criză, peste 700.000 de români au ajuns să aibă datorii în credite neperformante de aproape 1 mld. Euro, adică 40% din totalul restanțelor la credite (2,5 mld.).

Acesta este unul din cele mai îngrijorătoare semnale, care, alături de măsurile de austeritate fără precedent propuse de guvern și care au șanse mici să-și atingă ținta sunt cele mai proaste vești din această lună, cu implicații deosebite în creditare și respectiv piața rezidențială.

Creșterea alarmantă a creditelor neperformante, care pe fondul crizei se va accentua în următoarele 6-12 luni, va pune băncile în situații delicate, îndepărtând cu cel puțin 1 an momentul atât de așteptat al relansării creditării – ce tocmai a fost ratat.

Azi, chiar dacă dobânzile au scăzut puternic ajungând la nivelul anului 2007, tot mai puțini clienți se încumetă să achiziționeze locuințe cu credit ipotecar. Nici „Prima casă 2” nu o duce mai bine deoarece sunt tot mai puțini cei ce se califică în condițiile actuale, având în vedere și nivelul prețurilor pentru multe din dezvoltările imobiliare rezidențiale aflate pe piață versus veniturile celor ce doresc să le achiziționeze.

Discrepanța între cererea solvabilă și oferta competitivă este azi foarte mare și ține blocate tranzacțiile.

Una din posibilitățile de ieșire din această criză ar fi relansarea cererii solvabile. Așa cum guvernul a luat decizia de a sprijini prin programul “Rabla” industria auto, ar trebui luate măsuri mai eficiente de relansare a industriei de construcții care poate să aibă un rol important și în relansarea PIB pe baze sănătoase.

Deciziile care ar trebui luate ar fi de a găsi soluții financiare, surse de bani pentru investițiile în infrastructură și plata datoriilor către firmele de construcții pentru ca acestea să revină pe linia de plutire.

Îmbunătățirea programului „Prima casă” prin eliminarea plafonului de 60 000 euro care influențează și menține încă valorile sus, precum și oferirea celor ce achiziționează subvenționări de dobânzi, termene de grație, etc., sursa ar putea fi banii obținuți din impozitarea suplimentară a proprietăților, ce trebuie să fie dirijați tot spre sectorul rezidențial pentru a-l relansa – nu spre consum.

Dacă ar trebui să răspund la întrebarea „De unde avem bani pentru toate acestea?”, aș spune: „Statul, prin diferite ministere și instituții, mai administrează prost și clientelar companii din sectorul energetic de pildă, sau deține participații semnificative, care ar fi atractive la privatizare și ar crea surse pentru o relansare economică bine gândită și pe baze sănătoase.”

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară bănci, credite, criză, criza financiară, Prima Casă, Rabla

Au apărut din nou și vor fi nelipsite în cele ce urmează discuții contradictorii între analiști, dezvoltatori, investitori, chiar și ziariști, în legătură cu situația pieței imobiliare și în special cu prețul de tranzacționare al proprietăților.
Există câteva site-uri imobiliare foarte vizitate cu multe oferte de proprietăți care fac analize și chiar un indice imobiliar pentru București – care în multe situații se bat cap în cap.
Motivul îl constituie faptul că majoritatea au la bază informații insuficient verificate, și în cvasitotalitatea lor bazate pe oferte. Ofertele sunt susținute în primul rând de interesele și dorința vânzătorului, fiind puternic influențate în această perioadă de criză de datele pozitive prezentate de autorități în prima parte a anului 2010, de exemplu, și nu de preturile de tranzacționare reale de pe piață, așa cum ar fi normal, prețuri care reflectă raportul existent dintre cerere și ofertă în acel moment. Acest lucru are o cauză cronică în lipsa de transparență a industriei imobiliare și numărul limitat de analiști independenți și profesioniști.
Cum datele apărute recent cu privire la numărul tranzacțiilor, situația creditelor neperformante și în special cele cu privire la situația economică sunt sumbre, afirmații de genul „prețul proprietăților imobiliare din orașul X au crescut cu 5%” sunt lipsite de profesionalism, iar cei ce le fac sau promovează dau dovadă de carențe etice.
Cum piața imobiliară este una relativ ineficientă, cu decalaj semnificativ între cerere și ofertă iar proprietățile au caracteristici unice, a face medii pe zone și localități sau apel numai la oferte de vânzare în analize conduce la erori semnificative și în multe cazuri la dezinformare. Inițiativa BNR de a face împreună cu INSSE și notarii un indice imobiliar este un prim pas lăudabil și deschide calea transparenței pieței, dar nu va fi un panaceu. Soluția este de a lua modelul țărilor dezvoltate astfel ca toate instituțiile implicate ce au la dispoziție date să le furnizeze transparent iar consultanții imobiliari să-și bazeze analizele pe informații clare, corecte și obiective obținute numai din tranzacții cu proprietăți.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară industria imobiliară, investitii, investitori

E un subiect „tabu” pe care l-am abordat de mai multe ori în ultimii 2-3 ani, dar nu a trezit interesul meritat, poate și pentru că nu e foarte plăcut să vorbești despre impozite.
Dificultățile bugetare cu care ne confruntăm și care conduc la decizii aberante cum ar fi reducerea dramatică și fără discernământ a pensiilor, și-ar putea găsi soluții în altă zonă decât a majorării cvasi-inevitabile a cotei unice și a TVA, și anume în impozitarea pe baze realiste și raționale ale proprietății.

Nu există societate dezvoltată cu principii de piață și respect față de proprietatea privată care să nu impoziteze proprietățile imobiliare în concordanță cu valoarea de piață a acestora.
În România există azi 2 discrepanțe majore în impozitarea proprietăților în afară de nivelul foarte scăzut al acestuia și anume:

• o bază de impozitare stabilită pe căi empirice și egalitariste ce produce inechitate;
• o diferențiere exagerată a impozitelor pentru aceeași proprietate dacă este deținută de o persoană fizică sau una juridică.

O soluție echitabilă ar fi decizia Ministerului de Finanțe de a schimba sistemul de impozitare (respectiv baza de impozit) plecând de la valoarea de piață a proprietății. Deși este un proces complex ce necesită voință, timp, efort și costuri, ar rezolva multe din problemele bugetare și ar crea bune premize în alinierea corectă în piața imobiliară a valorii de impozitare a proprietăților.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară, impozite, proprietăți, TVA

Chiar în aceste zile când viitorul economiei și industriei imobiliare pare sumbru, e bine să examinăm și o viziune și aspecte mai optimiste ale viitorului care va beneficia inerent de efecte pozitive ale crizei pe care o suportăm cu toții.
Deși s-a evitat în ultimul moment o creștere a impozitelor greu de suportat de economia privată sigur măsurile luate acum nu vor avea efectul pe deplin scontat. Azi s-a preferat curba de sacrificiu asupra personalul bugetar și în special pe pensionari, dar o creștere a impozitelor nu poate fi amânată în viitorul apropiat. Încercându-se totuși ca măsura să fie prociclică, luată în momentul apariției semnelor de revigorare economică.
Din aceste motive, nu numai că anul 2010 este compromis, în ceea ce privește relansarea, dar este în pericol și 2011 dacă este să vorbim de perspectivele industriei imobiliare.
Reașezarea prețurilor la un nivel în concordanță cu cererea solvabilă în scădere dramatică va continua și în perioada următoare.
Revenind la un mesaj optimist, să vedem care ar putea fi aspectele pozitive generate de criză pentru industria imobiliară:

• Creșterea pretențiilor și înțelegerea mai bună a ceea ce înseamnă o proprietate de calitate pentru cei ce achiziționează proprietăți
• Înțelegerea aspectelor legate de finanțare, condițiile, costurile acesteia și nu în ultimul rând transparența informațiilor
• Presiuni pe creșterea calității serviciilor și a standardelor consultanților imobiliari și financiari
• Creșterea transparenței pieței imobiliare, în special cu privire la valoarea reală a proprietăților tranzacționate care vor reduce din caracterul speculativ al anilor trecuți
• Creșterea calității produselor imobiliare și un raport preț-calitate în concordanță cu segmentele de piață respective
• Scăderea semnificativă a prețurilor terenurilor cu influență majoră în prețul final pe metru pătrat

Concurența între dezvoltatorii consacrați și între firme de construcții serioase care va avea ca efect curățarea pieței de amatori și speculanți
Scăderea semnificativă a marjei de profit a tuturor participanților din industria imobiliară
La primele semne ale revenirii economice care ne-o dorim cât mai grabnică, probabil în 2011, piața și dezvoltările imobiliare vor pleca pe un nou drum, de pe alte niveluri ale costului construcțiilor, ale terenului și a forței de muncă, la o altă calitate, făcând dovada maturizării industriei imobiliare românești.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară criză, criza financiară, industria imobiliară

Aș dori să fac câteva aprecieri despre evoluția apartamentelor vechi de 30-40 de ani, edificate în perioada comunistă, care constituie și azi baza locativă cea mai importantă în multe din marile orașe ale țării.
Majoritatea au fost construite între anii ’65 – ’80 în așa-zisa perioadă prosperă a socialismului, făcând față exploziei demografice și industrializării forțate din acea perioadă. Acestea au fost în anii ’90 cumpărate la prețuri modice de chiriași care nu au făcut investiții semnificative în modernizare, unii revânzându-le cu un profit exorbitant.
Dacă din punct de vedere al structurii de rezistență (cu excepția Bucureștiului) – vezi cutremur – majoritatea încă sunt corespunzătoare, d.p.d.v al finisajelor și în special al instalațiilor și sistemului de izolare termică, ele sunt foarte deficitare, necesitând investiții semnificative pentru reabilitare, puțin probabile la costurile finanțării de azi.
În România, în ultimii 20 de ani nu s-a făcut nici o investiție semnificativă în domeniul îmbunătățirii randamentelor centralelor termice de cartier (co-generare) sau izolării termice a locuințelor preferându-se soluția mult mai simplă la prima vedere dar dezavantajoasă economic al subvențiilor de-a valma fără a se ține seama de nivelul veniturilor beneficiarilor.
Criza profundă în care ne aflăm ce va duce la tăierea inerentă a acestor subvenții și ne va face să ne confruntăm cu probleme serioase în ceea ce privește costul de întreținere al apartamentelor, având în vedere că, în foarte multe situații, sunt locuite de persoane în vârstă cu pensii și posibilități materiale scăzute. În această situație posibilitatea unor investiții în modernizare este puțin probabilă.
Mă aștept ca în această iarnă, multe din familiile ce locuiesc în aceste apartamente să aibă dificultăți serioase și restanțe în plata întreținerii.
Deprecierile importante, fie fizice (uzura, lipsa reparațiilor curente și capitale), fie funcționale – lipsa confortului termic și costuri mari de întreținere vor face ca valoarea acestor locuințe să scadă dramatic în următoarea perioadă, efect amplificat și de scăderea accentuată a puterii de cumpărare a populației.
Din păcate, multe apartamente din cartierele vechi în special, cele din periferii nu foarte bine locate sau cartierele muncitorești, având acest stigmat, se vor degrada semnificativ din motivele enunțate.
Ar fi posibil ca, în perioada următorului an, în perspectiva adâncirii crizei valoarea acestora să mai scadă încă cu procente însemnate, 20-25% ajungând la prețuri de 500-700 euro/mp, același nivel cu cele noi, construite în zonele periferice adiacente orașelor.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară apartamente, criză, criza financiară, industria imobiliară, română

Dacă la începutul acestui an discutam asiduu și întrezăream posibilitatea relansării economice și respectiv a pieței imobiliare, în partea a doua a anului, după rezultatele primului trimestru și inspecția FMI, perspectivele sunt cât se poate de sumbre. De altfel, și semnalele de pe piața imobiliară a lunii aprilie indică o scădere a prețurilor care se va accentua în perioada următoare, în special în perspectiva deciziei de majorare a TVA și a cotei unice.

Neputința guvernului de a limita cheltuielile respectiv încadrarea în deficitul prognozat ne va costa foarte scump pe toți – atât persoane fizice, cât și entități economice. Această măsură pro-ciclică va mai da un brânci economiei – și așa fragilă – și în mod sigur nici în 2010 nu vom avea creștere economică pozitivă.

Creșterea impozitelor, respectiv scăderea veniturilor personale va reduce posibilitatea de economisire a populației, respectiv șansa de a accesa credite cu efect imediat în scăderea drastică a cererii solvabile. De asemenea, pentru companiile din sectorul construcțiilor, și așa într-o stare precară, măsura va conduce la creșterea costurilor, respectiv oferta pe piața rezidențială va fi din ce în ce mai necompetitivă ca preț.

Discrepanța între cererea solvabilă și oferta competitivă va crea un blocaj al tranzacțiilor, respectiv va accentua criza de pe piața imobiliară. În noile condiții, echilibrul între cerere și ofertă putându-se realiza numai la un nivel scăzut și numai pentru locuințele vechi, al căror preț va scădea mai accentuat. În aceste condiții, stocurile de locuințe noi, vor deveni și mai inaccesibile, mai ales la prețurile actuale, iar perspectiva unor noi dezvoltări va fi practic nulă. Pot afirma că decizia de creștere a TVA și cotei unice vor fi groparii industriei imobiliare și nu numai în următoarea perioadă.
Înrăutățirea condițiilor economice, odată cu creșterea cotei unice va genera un șomaj în creștere și îndepărtarea momentului relansării creditării din cauza riscurilor crescute.

Dacă se va merge pe această variantă, ce pare unica posibilă, şi anul 2010 va fi un an de criză, despre relansare – „un pod prea indepartat” – vom putea discuta numai în perspectiva următorilor ani.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară criză, criza financiară, FMI, industria imobiliară, română, șomaj, TVA

Se poartă discuții și se vehiculează în rândul analiștilor imobiliari și a dezvoltatorilor subiectul iminentei reveniri a pieței imobiliare. Dincolo de așteptările normale ale acestora din urmă, trebuie privită cu realism situația economică din România, și implicit situația industriei imobiliare.

România a avut cel mai important gradient de scădere economică – de peste 14% în ultimii 2 ani și semnele din acest început de an nu sunt de cel mai bun augur. O creștere în jur de 1% este ceva normal și de așteptat pentru 2010.

În acest an băncile vor puncta în continuare pierderi pe creditele neperformante și nu anticipez o creștere consistentă a creditării reale, deși dobânzile au dat semne de scădere semnificativă în ultimile luni. Vedem aici efectele creșterii spectaculoase a șomajului și a scăderii dramatice a puterii de cumpărare, fenomene ce induc un sentiment de scepticism și prudență pentru potențialii cumpărători. Programul Prima Casă 2 nu face decât să stopeze o cădere mai abruptă.

Nici situația IMM-urilor (cele mai lovite de criză) nu este mai roză, având în vedere valul de lichidări voluntare sau forțate cu care se confruntă acestea – un efect al contracției piețelor și a scumpirii finanțării.

Revenind la industria imobiliară și a construcțiilor în special, acestea sunt cvasiblocate, numărul proiectelor și al dezvoltărilor a scăzut dramatic și considerând faptul că de la proiect la realizare termenul este de minim 1,5-2 ani, ne putem aștepta ca în anii 2010-2011 oferta să sufere o contracție semnificativă.

Având în vedere că stocurile pe piața rezidențială sunt relativ ridicate pentru momentul actual, vom vedea și în 2010 scăderi de prețuri (aprox. 10-15% pentru locuințele vechi), urmând ca în cel mai bun caz 2011, datorită aspectelor menționate în paragraful anterior, să fie anul revenirii. Creșterea în 2011 va fi susținută și de scăderea numărului de locuințe nevândute și a lipsei unor proiecte noi finalizate.

Despre nivelul prețurilor care acum sunt puternic influențate de costul de achiziție a terenurilor și a costurilor din construcții din anii anteriori, apreciez că nu va suferi creșteri semnificative în următorii 2-3 ani. Argumentele ar fi următoarele:

• procedura de executare silită pentru ipotecile rău-platnicilor se va accentua în acest an, ducând la creșterea ofertei;
• terenurile care sunt practic cvsiblocate vor fi tranzacționate la prețuri semnificativ mai mici (50-60% poate chiar mai mult) pentru dezvoltatorii în dificultate;
• scăderea puternică a puterii de cumpărare determinată de costul vieții și respectiv a posibilității reduse de economisire a populației.

Momentul revenirii economiei românești, urmat la câteva luni de piața imobiliară, va fi determinat de revenirea economiei mondiale – respectiv a celei din UE – care prin creșterea exporturilor companiilor românești va da impulsul relansării pieței.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Piaţa imobiliară criză, criza financiară, industria imobiliară, terenuri

Anul 2006, 2007 și prima parte a anului 2008 au reprezentat o perioadă de expansiune puternică a pieței evaluării datorată în special expansiunii creditului și cererii de evaluare pentru raportare financiară. Darian, după o perioadă în care și-a consolidat extinderea prezenței naționale, a crescut în această perioadă cu procente anuale însemnate, de ex: 70% pe 2007, respectiv 15% pe 2008 cel puțin la nivelul pieței, având cota de piață la aproximativ 15-20%.

Anul 2008 a fost sfârșitul unei perioade de vârf când piața a avut în jur de 30-32 de milioane de euro, urmată de efectele crizei financiare. În 2008, Darian deținea aproximativ 15% din piață, cu o cifră de afaceri de 3,75 milioane de euro. Realizarea acestor venituri a fost de aprox 30-35% din sectorul consultanței financiare și 65-70% din evaluare pentru sectorul bancar cu rentabilități sensibil diferite între cele 2 sectoare.

Anul 2009 a accentuat criza și a dus la o scădere de cel puțin 20% a pieței de evaluare, până la valoarea de 24-25 milioane de euro. Criza se va stabiliza în ultima parte a anului 2010, nivelul pieței evaluării va fi de 25-26 de milioane (o contribuție o vor avea evaluările pentru lichidare), urmând ca în 2011-2012 să ajungă din nou la un nivel de peste 30-32 milioane de euro.

Situația actuală pe piața din România:

• atomizarea pieței, firme mici, de conjunctură, în legătură cu persoane din bănci cu mulți colaboratori ocazionali, calitate scăzută, care nu pot investi în tehnologie/licențe și valori mici ale serviciilor de evaluare, dificultatea de a respecta codul deontologic, taxare la negru, evaziune fiscală masivă inclusiv pe forța de muncă. Aceasta influențează transparența pieței evaluării și a informațiilor reale despre jucătorii de pe această piață;
• nu se fac servicii de calitate la nivel național, doar asocieri conjuncturale pentru maximizarea profitului fără investiții;

Criza aparent a favorizat această situație dar cu siguranță va urma o perioadă de consolidare. Ca urmare a efectelor crizei, piața va suferi și modificări calitative substanțiale pentru serviciile din sectorul bancar, creșterea reglementărilor, inevitabilă după pierderile ce se vor consemna – alinierea la ceea ce va apărea în domeniul reglementărilor ca urmare a crizei în Europa.

În domeniul evaluării de afaceri și raportări financiare, piața a crescut și ca volum și ca valoare în ultimii ani și se va menține sau crește foarte puțin în 2010 (5-8%), urmând o creștere de 10-15% în 2011 și peste 15-20% în 2012, când va depăși nivelul din 2008.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Evaluare, Piaţa imobiliară criza financiară, evaluare

România traversează criza financiară și economică mondială într-un mod atipic. Măsurile de redresare și prevenție a economiei românești au fost luate ori cu întârziere, ori în mod neechitabil, preferându-se protejarea veniturilor din sectorul bugetar în defavoarea clară a celui privat, povara fiind pusă în acest fel pe acest sector și salariați. Ca mai întotdeauna în România, măsurile guvernamentale au vizat rezolvarea pe termen scurt a problemelor, fără viziune pe termen lung. Ca urmare, mediul privat a suferit o lovitură serioasă (numărul de firme închise în 2009 a fost cu 1.500% mai mare decât în 2008), rata șomajului a urcat spectaculos și își menține rata de creștere, investițiile în infrastructură, soluție pentru ieșirea din criză, au fost sporadice și în cea mai mare parte nesemnificative. Firmele se confruntă cu lipsa de finanțare. Costul creditului și reducerea consumului, în special nealimentar.

Datoria publică a României a explodat pe parcursul anului 2009 pe fondul incapacității bugetului de stat de a acoperi cheltuielile curente, se preconizează a ajunge în 2010 la 33% din PIB. Programele de minimizare a efectelor crizei (vezi Prima Casă pe imobiliar) au reușit, prin modul haotic în care au fost anunțate și implementate, să lase o imagine a unui stat incapabil să-și gestioneze corect resursele pentru a face față crizei, instabil și demn de puțină încredere cu repercusiune asupra evoluției în viitor. Oportunitățile naționale rămân încă ne-exploatate.

Industria imobiliară, care s-a bucurat de efectele bubble-ului (venituri pentru firme și salariați) a fost puternic afectată de criza financiară, sectorul resimțind cel mai puternic criza.

Recuperarea economică va fi lungă (3-5 ani), cu costuri mari în ceea ce privește nivelul taxelor și impozitelor asupra firmelor profitabile și în special asupra veniturilor angajaților, vezi taxare micro-întreprinderi și alte impozite ce vor veni.

Intrarea în insolvență a marilor dezvoltatori imobiliari și a unor retaileri de rețea au adus fluctuații de piață, blocând bani din circuitul bancar și cel al furnizorilor. În paralel, tot mai multe companii apelează la insolvența voluntară ca mijloc de protecție în fața creditorilor.

România a trecut de la creșteri economice de peste 6-7% în ultimii trei ani la o scădere brutală de peste 7% în 2009. La începutul anului, Guvernul încă miza nerealist pe o creștere economică de 2%, care nu s-a materializat.

Rata șomajului a galopat pe parcursul lui 2009 și creșterea va continua și în 2010. Cei peste 750.000 de oameni care au intrat sau urmează să intre în șomaj în perioada următoare cheltuie mai puțin și s-ar putea să întâmpine dificultăți la plata ratelor. Șomajul inevitabil și în zona bugetară cu salarii mari și credite pe măsura va influența puternic expunerea băncilor și rezultatele acestora. Chiar la sfârșitul anului 2009 nivelul creditelor neperformante a ajuns la peste 14% din total, la un nivel de aproximativ 2 miliarde euro, cu precădere pe companii, evoluție ce va continua și în 2010 cu repercursiuni asupra creditării.

În urma împrumutului de la FMI și Banca Europeană, România devine o țară net debitoare, cu efecte pe termen lung asupra veniturilor populației și a nivelului de trai. Efectele se vor vedea prin creșterea explozivă a tuturor categoriilor de impozite, pe muncă, pe profit și pe proprietate – cu efecte asupra valorii acesteia din urmă va scădea competitivitatea României la prețul forței de muncă dar activele vor fi mai ieftine.

Băncile nu vor depăși criza financiară nici în 2010 datorită creditelor neperformante și a menținerii ridicate a costului finanțării externe datorită ratingului de țară scăzut. De remarcat dificultățile Greciei și expunerea Austriei pe Europa de Est în criză (Ucraina) a căror bănci domină peisajul bancar românesc. În ciuda reducerilor de dobândă din a doua parte a anului, piața creditării a rămas înghețată. 70-80% din numărul băncilor au înregistrat pierderi în 2009.

Pierderile din domeniul imobiliar, provocate de scăderile prețurilor (la apartamente sunt în jurul valorii de 30-40% față de maximul atins în 2008) evidențiază investiții practic blocate.

Va urma o recuperare lentă odată cu maturizarea pieței în concordanță cu creșterea reală a productivității și a veniturilor populației. În imobiliar, se vor finaliza o parte din proiectele începute în 2008 și puține proiecte de calitate în zone bune ce vor fi începute în 2010. Pentru construcțiile din zona rezidențială, se va porni de la alte niveluri de prețuri ale terenului, calitate mai bună, adaosuri rezonabile ale dezvoltatorilor și orientate spre cerințele reale ale consumatorului, în concordanță cu ofertele de finanțare și prețuri cu 5-10% mai scăzute.

Apreciem creșterea economică în jurul valorii de 0% (±1,5%) în 2010 și de aprox. 2-3% în 2011, într-un scenariu optimist, urmând ca în 2012 să revină la ritmuri de peste 4-5%. Tot într-un scenariu optimist, sfârșitul anului 2010 va fi începutul stabilizării, apărând primele semne ale revenirii din criză, iar 2011 va fi foarte probabil primul al unei recuperări mai solide.

Industria imobiliară, parte importantă a economiei, va reveni cu 6-12 luni după cea a industriilor de bază ale economiei, spre deosebire de Bursă, care are un caracter anticipativ fiind deja într-o evoluție pozitivă.

Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA

Criza financiară, Evaluare, Piaţa imobiliară criza financiară, industria imobiliară, PIB, Prima Casă