Autorităţi şi criză
În toamna anului trecut am vizitat Spania şi China şi am rămas surprins de atitudinea autorităţilor de aici în faţa crizei.
Cu toate că am vizitat Madridul doar cu un an în urmă şi era un oraş curat, armonios dezvoltat din punct de vedere urbanistic, acum am rămas impresionat de dimensiunea investiţiilor la nivelul infrastructurii. Aproape la fiecare pas un bulevard major, o piaţă sau imobile erau în modernizare, înlocuire pavaje, reţele de telecomunicaţii sau utilităţi. Într-o discuţie cu autorităţile, acestea mi-au dezvăluit că asta e strategia lor anti-criza. Folosesc sume importante pentru investiţii în infrastructură pentru a limita efectele devastatoare ale şomajului.
În loc să plătim un euro şomaj, plătim 2 euro în investiţii şi evitam ca mâine să plătim ajutor de şomaj 3 euro. Cred că acesta ar fi modelul sau una din soluţiile pe care guvernul ar trebui să le ia pentru a stopa creşterea alarmantă a somajului.
În China, pe care am vizitat-o de 3 ori în ultimii 5 ani, am fost impresionat de amploarea dezvoltării infrastucturii, de altfel de înţeles pentru o ţară care în perioada de aşa-zisă criză se dezvoltă cu ritmuri de 6-7 %.
Dacă SUA a sprijinit sistemul financiar în prima fază cu 2.000 miliarde de dolari, China a investit 500 de miliarde de dolari în infrastuctura rurală, incurajând astfel consumul intern şi lărgind accesul la civilizaţie a unei părţi însemnate din populaţie.
De asemenea am fost impresionat de calitatea aeroporturilor şi de flota foarte nouă a operatorilor aerieni chinezi, ca să nu mai amintesc de dezvoltări urbane grandioase, cartiere de milioane de locuitori, în care se începe construcţia numai după edificarea infrastructurii şi a utilităţilor. Cred că pe acest drum, în maximum un deceniu, China va deveni un concurent puternic pentru locul 1, deţinut de economia americană.
Dacă facem o paralelă cu ceea ce se întamplă în România, adică faptul că impresionanta datorie raportată la potenţialul economiei româneşti nu poate acoperi găurile din finanţarea sistemului de pensii sau bugetar, putem aprecia calitatea managementului instituţional al autorităţilor române.
Într-adevăr criza nu a fost una locală, dar să parafrazez o vorbă veche: „Dacă oricum vine gerul, cine ne-a oprit să mai punem o haina pe noi?”.
Dr. ec. Adrian Crivii, FRICS, MAA